Oaia fratelui Niculiţă

Una din zicalele preferate a fratelui a fost următoarea

O oaie, oricât ar fi de frumos pictată, lupul nu o va mânca!

Ce a vrut fratele Niculiţă să spună despre această oaie? La ce s-a referit?

Imaginea aceasta este una metaforică, prin care înţelegem paradoxul in care era Asaf în Ps 73 şi al nostru:

De ce mie mi se întâmplă unele lucruri rele şi sunt bun, şi altii sunt răi şi li se întâmpla lucruri bune?

Raspuns: Pentru că unii oameni, sau chiar cei care îşi zic creştini, sunt doar pictaţi, iar tu… NU!

Filimon 1:1 – p 6

Versetul 1.

“Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru”

Întoarcerea lui la Domnul Isus s-a făcut prin sf. ap. Pavel şi fiind un om cu daruri deosebite, s-a alăturat grupului de lucrători pe ogorul Domnului, care îl ajutau pe marele lor părinte duhovnicesc, Pavel. Ce-i drept, el nu mergea din loc în loc, cum mergeau ceilalţi, dar acolo în localitatea lui, în Colose, era un lucrător de bază, un bătrân conducător de adunare. Adunarea era chiar în casa lui. După câte se vede, odată cu inima lui predată Domnului Isus şi-a predat şi casa şi averea. Aceasta este adevărata întoarcere la Dumnezeu.
Numele lui(Filimon înseamnă „îndrăgostitul” sau „drăgăstos”), pare să arate mai viu şi mai puternic ceea ce era el de fapt cu viaţa: un îndrăgostit de Cristos şi lucrarea Lui. Aşa trebuie trebuie să fie orice fiu al Golgotei, orice răscumpărat al Domnului Isus.
Numai de ceea ce eşti îndrăgostit eşti în stare să-ţi dai timpul, averea, talentele şi viaţa.
Lui Filimon, acestui îndrăgostit de Domnul Isus Cristos, îi scrie sf. ap. Pavel ca să primească înapoi pe unul din sclavii lui, pe Onisim care l-a jefuit şi apoi a fugit în Roma, unde s-a întâlnit cu sf. ap. Pavel şi prin el s-a întors la Cristos. Epistola a avut efect şi astfel Numele Domnului Isus a fost proslăvit şi lucrarea Lui a propăşit şi cu această ocazie.
Binecuvântat să fie Dumnezeu pentru toate minunile şi orânduirile Lui, prin care caută să ne apropie şi să ne înveţe mai desăvârşit calea şi voia Lui cea sfântă.
Amin!

Filimon 1:1 – p5

Versetul 1.
“Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru”

O, gândiţi-vă mereu la temniţa lui Pavel din Roma. În orice prigoană şi furtună ai ajunge, tu fratele meu, trebuie să-L vesteşti cu îndrăzneală pe Isus cel răstignit. Şi vei avea izbândă.
Doamne Isuse, fă-mă întotdeauna demn de numele Tău. Să nu sufăr pentru altceva, ci numai pentru Tine. Să arăt în viaţa mea de fiecare clipă că sunt un răscumpărat al Tău.
Ajută-mă să umblu smerit şi curat pe calea Ta până la sfârşit, ca Tu să te poţi bucura de mine. Amin!
„… şi fratele Timotei, către preaiubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru.”
Sf. ap. Pavel îi scrie lui Filimon, tovarăşul lui de lucru, din temniţa Romei. Lângă el avea şi pe dragul lui copil duhovnicesc şi frate în Cristos, Timotei, şi alte suflete iubitoare. În prezenţa lor, şi sfătuindu-se cu ei, a scris el această epistolă, cea mai scurtă dintre toate epistolele sale.
Zice păr. Iosif Trifa: „cea mai scurtă ep. a sf. ap. Pavel este cea către Filimon. Are numai un capitol. Şi totuşi cât de mult spune şi această scrisoare! Citind-o te năpădeşte râul acela de dragoste, de bunătate, de frăţietate, care era în viaţa primilor creştini.”
Filimon era un răscumpărat al Domnului Isus din categoria oamenilor bogaţi, fiind şi el stăpân de sclavi, aşa cum era pe vremea aceea.

Filimon 1:1 – p4

Versetul 1.
“Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru”

Cei întemniţaţi pentru Cristos sunt cei mai liberi oameni.
„Am toată slobozenia în Cristos” spune sf. ap. Pavel în Epistola către Filimon verset 8. Libertatea spirituală este cea mai desăvârşită libertate şi închisoarea păcatului este cea mai grozavă închisoare. Domnul Isus ne izbăveşte de orice temniţă dacă venim la El.
Sf. ap. Pavel căuta la începutul epistolei să îl înveţe pe Filimon să nu se ruşineze primindu-l pe Onisim, robul lui.
Numai cei eliberaţi de Cristos, pot fi întemniţaţi pentru El.
Ca să porţi titlul de „întemniţat al lui Cristos” trebuie mai întâi să porţi steagul cauzei Lui, să porţi viaţa Lui în tine.
Lupul nu mănâncă o oaie pictată, ci numai pe cea vie.
Nimeni nu se luptă cu statuile ci numai cu ostaşii vii.
Frumos a scris păr. Iosif Trifa despre starea de întemniţat a sf. ap. Pavel: „Doi ani de zile a petrecut Pavel în această temniţă. Doi ani de zile L-a vestit cu putere pe Domnul Isus cel răstignit şi din temniţă. Temniţa lui Pavel se făcuse un amvon. Cel legat în lanţuri elibera mereu suflete din lanţurile celelalte şi din temniţa cealaltă ale păcatului. Temniţa lui Pavel se făcuse un loc ce dădea sufletelor slobozenie în Cristos.”
Ceea ce te izbeşte, mai întâi, citind ep. lui Pavel către Filimon este că nicăieri apostolul nu se plânge de lanţurile lui, ci vorbeşte mereu de bucurie şi mângăiere.
Iată ce poate face pe oriunde, cu Evanghelia, un suflet aprins pentru dragostea lui Isus cel răstignit. Fraţii mei, vă plângeţi că aveţi greutăţi în mărturisirea şi vestirea Celui care v-a scăpat de la pieire?

Filimon 1:1 – p3

Versetul 1.
“Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru”

Ca să porţi titlul de „preot” al lui Dumnezeu, trebuie să înveţi de la Marele Preot Cristos, cum se aduc jertfele pe altar, cum se mijloceşte pentru popor înaintea lui Dumnezeu, cum se poartă sarcinile altora. Trebuie să îmbraci hainele albe de preot, hainele neprihănirii şi ale sfinţeniei.
Ca să porţi titlul de „Mireasă a lui Cristos” trebuie să înveţi cu râvnă în şcoala dragostei pe care Duhul Sfânt o conduce, să înveţi gingăşia miresei, curăţia ei, să înveţi cum să te împodobeşti cu podoabele sfinte(1 Petru 5:5; Psalm 29:2); să înveţi uitarea casei părinteşti(Psalm 45:10); să înveţi felul de viaţă din casa mirelui.
O, ce strălucit a arătat în viaţa sa sf. ap. Pavel, toate aceste titluri şi multe altele, pe care nu le-am amintit! Cu câtă putere şi încredinţare putea să spună: eu sunt apostol, ispravnic, ucenic, rob, ostaş al lui Cristos etc.
În Cristos, chiar şi poreclele urâte devin titluri nobile şi strălucite. El le sfinţeşte şi le înnobilează.
„Întemniţat” este un cuvânt de umilinţă şi batjocură, căci cei întemniţaţi erau hoţii, criminalii şi alţi făcători de rele. Dar cine este întemniţat pentru Cristos, pentru cauza Lui, pentru viaţa Lui, să nu se ruşineze. Titlul „întemniţat pentru Cristos” este un titlu scump. Sf. ap. Pavel se lăuda cu el.

Filimon 1:1 – p2

Versetul 1.

“Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru”

Ca să porţi titlul de „ucenic al lui Cristos”, te costă lepădarea de tot ce ai şi umblarea necurmată pe urmele lui Cristos, pe calea cea strâmtă, să înveţi zilnic de la Marele Maestru cum să trăieşti şi cum să lucrezi. Sf. ap. Pavel a purtat cu multă cinste şi cu mult rod acest titlu.

Ca să poţi purta titlul de „copil al lui Dumnezeu”,trebuie să practici pocăinţa zilnică, trebuie să dovedeşti că ai absolvit şcoala sfinţeniei, că ai trecut cu bine examenul de admitere: naşterea din nou şi apoi toate celelalte examene. Să te cunoască toţi cei din jurul tău că eşti copilul lui Dumnezeu, nu din ceea ce spui, ci din ceea ce trăieşti.

Ca să porţi titlul de „ostaş al lui Cristos” trebuie să îmbraci toată armătura lui Dumnezeu, să mânuieşti cu dibăcie şi curaj armele duhovniceşti şi să fii biruitor în luptă. Şi aici se cere stăruinţă şi învăţătură, lepădare de sine şi dragoste de patria cerească pentru care lupţi.

Filimon 1:1 – p1

HRISTOS PĂRTĂŞIA

Meditaţii duhovniceşti la Epistola lui Pavel către

FILIMON

Versetul 1.

“Pavel, întemniţat al lui Isus Hristos, şi fratele Timotei, către prea iubitul Filimon, tovarăşul nostru de lucru”

Iată un nou titlu al sf. ap. Pavel. Multe dintre titluri are el şi toate le-a câştigat după o muncă şi o experienţă îndelungată. Nici un titlu nu se primeşte gratuit. Cine vrea să ajungă doctor, inginer, profesor, artist, etc trebuie să înveţe ani îndelungaţi, să dea examene multe şi grele, trebuie să facă practică şi de abia atunci daca reuşeşte la toate primeşte titlul. Titlurile pe care le poartă un credincios nu se câştigă nici cu bani, nici cu protecţie, ci numai cu o muncă duhovnicească susţinută, cu trăirea practică a învăţăturilor Domnului Isus şi cu purtarea fără şovăire a crucii.

Filimon

În fiecare miercuri si vineri vor avea loc posturi cu meditaţii ale fr Niculiţă din ep. lui Pavel către Filimon

Înălţăm, înălţăm laudă spre Tine

“Psalmi 34:3  Înălţaţi pe Domnul, împreună cu mine.

Să lăudăm cu toţii Numele Lui!”

Înălţăm, înălţăm laudă spre Tine

Dumnezeu, Tatăl nostru cel sfânt!

Adevărul cântăm să se-audă bine,

Pentru toţi cei ce sunt pe pământ!

Laudă şi mulţumire,

Jertfe sfinte prin iubire,

Pe-al vieţii sfânt altar,

Doamne-ţi închinăm cu jar!

Te mărim, Te vestim astăzi prin cântare,

Dumnezeu, Tatăl nostru etern!

Tu ne eşti, tu ne eşti veşnic sărbătoare

Duh şi trup, Ţie-acum se proştern!

Multumim, mulţumim pentru daruri sfinte

Ce spre noi le reverşi ne-ncetat!

Ne-nchinăm, ne-nchinăm, Dumnezeu părinte

Prin Cristos, fii în veci lăudat!

Cântările harului. vol. 16, nr 130

Fratele Moldoveanu şi televizorul

În postul anterior am adus in discutie televizorul. M-am referit  la prajitura pe care fratele Niculită o indrăgea, si care, trebuie să recunosc, si mie mi-a plăcut. O prajitura ce putin semana cu un televizor. Dar totusi, care a fost părerea fratelui Niculită despre televizor?

Fratele Niculită nu avea nimic cu televizorul, dar absolut nimic. Nu-i stătea in cale, nu se izbea de el… televizorul nu avea nimic de reprosat fratelui Niculită, pentru că erau doi străini unul fată de celălalt.

Am mai spus: conştient că Dumnezeu îi va cere socoteală fratelui de tot, el a dat totul Domnului. Până şi cârpa de praf era dată Domnului, şi nu şi-a ţinut nimic pentru sine, nici măcar timpul. Fiecare secundă trebuia preţuită şi aşa a făcut. În Psalmul 97:10 spune: “Urîţi răul, cei ce iubiţi pe Domnul!” Frate a iubit pe Domnul… dar atât L-a iubit că a urât tot ce ar fi putut sta în calea fericitei părtăşii dintre el şi Cel căruia a scris mult iubita cântare Preaiubitul meu e unul (versurile sunt ale fratelui Dorz, dar melodia e fr Niculiţă). A iubit pe Domnul… de aceea s-a dus cu bucurie la suferintă… si fratele nu a suferit doar în închisoare, ci şi în libertate. Când iubeşti pe Domnul, urăşti tot ce urăşte Domnul şi  ce stă în calea binecuvântatei şi sfintei legături…

atunci… ce părere a avut faţă de cutia de plastic şi de tranzistori si de plasmă şi etc.? Fratele Niculită a fost insufletit de Ps. 97:10… si răspunsul este: l-a urât. Dar ce are o cutie de plastic, nevinovat? Eh, televizorul nu este neutru, iar cel mai bun subansamblu al tembelizorului este mecanismul de oprire. Nu sunt fanatic, stiu că problema nu este în obiect, ci în cel ce îl manuieste, dar pentru că omul este slab, prefer să mă feresc si eu de tembelizor… pentru că devin fan… Oricum, de când am găsit metoda de studiu biblic inductiv cu culorile,  mi-am colorat Biblia, si atâta este de fain, încât nu mai ai nevoie de telecomandă… la Biblie nu ai nevoie de abonament, nici de stiri… la Biblie găseşti şi acţiune, si istorie, şi matematică,şi astronomie, şi poezie, şi poveste de iubire sfântă, şi dramă şi tot ce se poate…

Domnul să fie slăvit.

Fratelui Moldoveanu îi plăcea televizorul

Imi aduc aminte cu foarte mare plăcere clipa cand l-am ridicat de pe pat pe fratele Niculită, si l-am dus la masa ca să mănânce – am slujit un sfant. Motivat de dorinţa pentru slujire, am vrut să îi pun fratelui Niculită mancarea in farfurie, dar mi s-a reamintit că cea care i-a pus intotdeauna mancarea in farfurie a fost sora Lena. Am servit ciorba, fratele s-a imbucurat cu ardei iute murat, si apoi felul doi, iar apoi a venit desertul.  Fratele a servit un fel din prăjitura care ni s-a dat, mi s-a spus ca era numită televizor. Mi-a spus ca îi place… si atunci pot afirma sus si tare ca fratelui Niculită îi plăcea televizorul, dar doar să-l servească, in farfurie la desert.

Sigur, sigur… unii se vor intreba: “Fratele Moldoveanu nu se uita la televizor?” … Pentru fratele Niculită, tembelizorul era o pierdere de vreme si o irosire de energie. Dumnealui lucra foarte mult pentru slava Domnului si timp de pierdut nu avea.

Televizorul ii placea, dar doar in farfurie…:)