Meditaţie la 2 Corinteni 5:7 – II

Dar nu numai pentru cei ce nu vor să creadă este versetul de mai sus, ci şi pentru cei care spun că cred şi totuşi nu umblă prin credinţă, ci prin vedere. Mai ales lor li se adresează Duhul Sfânt când zice „… umblăm prin credinţă, nu prin vedere”. Cine umblă după minuni, simboluri şi alte rânduieli religioase văzute, lăsând la o parte lucrarea tainică, lăuntrică, de transformarea omului după Chipul lui Dumnezeu, pe care vrea s-o facă Duhul Sfânt, în fiecare răscumpărat al Domnului Isus, acela umblă prin vedere, nu prin credinţă.
„Cu cât minunea se arată mai îndeverată, mai lămurită, mai pe faţă”- zice sfantul Ioan Gură de aur, „cu atât plata credinţei se micşoreză.” Minunea şi umblarea după lucruri  văzute este o stare de copilărie în credinţă, pentru cel născut din nou.
Numai credinţa are orizonturi nesfârşite. Ea se poate bucura de lărgime şi de lucruri nebănuite. Cine se închide în carapacea materie, trăieşte o viaţă sărăcăcioasă de întemniţat. Prin credinţă urcăm nebănuite trepte în fiecare zi şi gustăm bucurii neînţelese de ceilalţi oameni. Prin credinţă trăim adevărate biruinţe şi aducem roade plăcute, spre slava lui Dumnezeu şi spre folosul oamenilor.

path-to-the-woods

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: