2 Corinteni 10:17 – I

„ci, oricine se laudă, să se laude în Domnul.”

Faptul că sunt o fiinţă pământească în lumea pământească şi în cea duhovnicească, nu am nici un merit. Toată lucrarea aceasta este a lui Dumnezeu, a harului Său. Puteam tot atât de bine, să nu exist.

Şi dacă am ceva în fiinţa mea, bunurile pământeşti şi cele duhovniceşti, de asemenea, nu sunt de la mine, ci le-am primit, fără să le merit, de la Dumnezeu – Făcătorul meu, prin har. Lui I se cuvine toată lauda şi cinstea, acum şi în vecii vecilor, pentru că El este Cel care a pus temelia şi acoperişul casei fiinţei mele.

Cine se laudă cu ceva din bucuriile pe care le are, ca şi cum ar fi ajuns la ele prin ceea ce este el, acela este un îngâmfat întunecat. De altfel, orice mândrie este o dovată a întunericului, care stăpâneşte inima omului. Numai cei care nu se cunosc nici pe ei, nici pe Dumnezeu, se mândresc şi se laudă.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: