Poveste de dragoste – IV – Închisoarea

Viaţa cu Domnul este numai flori, dar câteodată Domnul rânduie ca florile pe care păşim desculţi să fie şi flori cu spini… atunci sângerăm, atunci unii se plâng, atunci unii strigă tareeeeeeee: „De ce?”

Pe poteca vieţii tinerei familii Moldoveanu au venit şi spini, dar fratele Niculiţă a păşit înainte, fără să-i fie teamă, pentru că ştia că şi Domnul a păşit înainte.

Intr-o noapte „baietii cu ochii albaştii”, l-au ridicat pe fratele Niculiţă şi l-au dus la anchetă.  Nu a plecat fără să se roage cu sora Lena. S-au dus după o perdea şi s-au rugat împreună… şi s-au despărţit, pentru cinci ani. Când a dat să plece, un bătrân neamţ a spus:  „Piere cel neprihănit de pe pământ şi nimănui nu-i pasă”

Fratele a plecat, sora a rămas… şi timp de cinci ani nu s-au mai rugat împreună. Dar în fiecare seara, în fiecare dimineaţă cei doi se întâlneau în faţa Tronului în rugăciune.

Ce i-a ţinut tare? Pe fratele şi pe sora? Relaţia cu Domnul în rugăciune. Cred că acele cupluri care neglijează rugăciunea împreună nu vor putea trece tot împreună peste spinii florilor care vin în cărarea vieţii.

Fratele Moldoveanu mărturisea:

– Cu excepţia perioadei de 5 ani cât am fost inchis, nu ne-am rugat împreună, de rest… totdeauna ne-am rugat împreună.

Până la final, s-au tot rugat împreună, nu au obosit. Slăvit să fie Domnul pentru aşa viaţă…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: