2 Corinteni 5:9 – III

Dumnezeu ne-a iubit întâi şi din această pricină a trimis pe singurul Său Fiu, să moară pentru noi, dându-ne viaţă şi fericire prin moartea Lui(1 Ioan 4:10). Şi El priveşte mereu spre noi cu dragoste duioasă , chiar şi atunci când ne abatem de la calea sfinţeniei. Dar nu-i suntem plăcuţi. E o deosebire fină, însă categorică, între iubire şi plăcere. Dumnezeu ne iubeşte totdeauna, fără întrerupere, dar nu-i suntem plăcuţi decât atunci când facem voia Lui, când umblăm îmbrăcaţi cu podoabe sfinte (Psalmul 29:2) şi când veghem ca să nu murdărim hainele albe pe care ni le-a dat harul Său. El vrea să ajungem la starea DOmnului Isus, ca să poată spune şi despre noi ceea ce a spus despre El: „Acesta este Fiul Meu preaiubit, în care Îmi găsesc toată plăcerea.” (Marcu 1:11).
Poţi să-ţi iubeşti copilul chiar şi fără să-ţi placă de el. Îl iubeşti pentru că este al tău şi face parte din tine, dar faptele lui rele ţi-l fac neplăcut.
Părtăşia adevărată cu Dumnezeu este numai atunci când Îi suntem plăcuţi şi pentru acest lucru trebuie să ne silim:

„De aceea ne şi silim să-I fim plăcuţi, fie că rămânem acasă fie că suntem departe de casă.”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: