Filimon v 4

„Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele.”

Un lucru însemnat trebuie subliniat la sf. ap. Pavel: El numea pe Dumnezeu, „Tatăl nostru” (vezi versetul 3), arătând prin aceasta desăvârşita unitate a copiilor lui Dumnezeu, care au aceeaşi obârşie şi care trăiesc din acelaşi Izvor de har. Dar Îl numeşte şi „Dumnezeul meu„, arătând legătura personală cu El şi dovedind prin aceasta naşterea din nou.  Căci numai atunci poţi să spui cu adevărat: „Tatăl nostru„, adică al tuturor răscumpăraţilor, când poţi să spui cu toată siguranţa: „Dumnezeul meu” sau „Tatăl meu”.

Dumnezeu poate fi Tatăl milioanelor de răscumpăraţi, dar dacă El nu este şi Tatăl meu, dacă eu nu fac parte din ceata răscumpăraţilor, la ce îmi foloseşte? Şi despre Domnul Isus se poate spune la fel: El poate fi Mântuitorul lumii întregi, dar dacă nu este şi Mântuitorul meu, dacă eu nu am primit personal mântuirea de la El, la ce îmi foloseşte?

Mulţumesc totdeauna Dumnezeului meu, ori de câte ori îmi aduc aminte de tine în rugăciunile mele

Sunt eu mereu o pricină de mulţumire în rugăciunile fraţilor mei? Iată o întrebare care trebuie să mi-o pun.

Să nu aducem animte de fraţi în rugăciunile noastră. Acesta este un semn al dragostei, care ne leagă, o întărire a părtăşiei dintre noi şi o dovadă că avem conştiinţa Trupului lui Cristos, din care facem parte. Ca să mulţumeşti lui Dumnezeu pentru un frate sau o soră, înseamnă că ai de ce să-I mulţumeşti.

Numai atunci avem motiv să mulţumim lui Dumnezeu pentru un frate, când vedem că lucrarea lui Dumnezeu în el şi prin el înaintează. Filimon era pentru sf. ap. Pavel o pricină de mulţumire în faţa lui Dumnezeu. Viaţa şi lucrarea lui îi bucura inima părintelui său duhovnicesc. Nu era numai o tactică faţă de Filimon, un fel de măgulire pentru ca să-l determine să îl primească pe Onisim, ci era o realitate puternică în viaţa lui. El trăia în aşa fel că era pricină de bucurie şi de mulţumire nu numai pentru Pavel, ci şi pentru toţi ceilalţi credincioşi.

Fratele meu, mădular în Trupul lui Cristos, să fi un prilej de mulţumire înaintea lui Dumnezeu, pentru fraţii tăi – şi ei mădulare în Trupul lui Cristos ca şi tine – este o dovadă că trăieşti cu adevărat viaţa normală în Cristos, o dovadă a sănătăţii tale duhovniceşti, o dovadă a legăturii frăţeşti, în care ai fost adus încă de la naşterea din nou.

Dacă Se bucură de tine Capul – Cristos, atunci şi mădularele Trupului lui Cristos pot – trebuie  – să se bucure de tine.

Fraţii trebuie să mulţumească lui Dumnezeu pentru tine, pentru viaţa frumoasă pe care o trăieşti, dar şi tu trebuie să aduci această jertfă (jertfa mulţumirii) înaintea lui Dumnezeu, pentru ei. Aceasta este viaţa în Trupul lui Cristos.

Frumoasă şi fericită stare este aceea când poţi să fi o pricină de bucurie şi de mulţumire în faţa lui Dumnezeu, pentru toţi fraţii care te cunosc. Dacă Dumnezeu îşi găseşte plăcerea în mine, atunci şi pentru fraţi sunt o pricină de mulţumire în faţa lui Dumnezeu.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: