Filimon v 5

„Pentru că am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul Isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii”

Credinţa se şi se vede, chiar dacă ea se întemeiază pe lucruri care nu se văd cu ochiul fizic şi nu se aud cu urechea fizică. Faptele credinţei se văd şi vocea credinţei se aude oriunde ar fi pe pământ. Deşi credinţa nu face zgomot, ca lumina soarelui, prezenţa ei este cunoscută de toţi: şi de prieteni şi de neprieteni; şi de pământ şi de cer. Credinţa este o putere, care atrage atenţia tuturor: şi îngerilor şi dracilor.

Credinţa şi dragostea , ca daruri ale lui Dumnezeu în viaţa omului, nu pot rămâne ascunse. Ele sunt lumini cereşti, care strălucesc  în întunericul lumii păcatului. Omul care a primit – a vrut să primească – darurile lui Dumnezeu, este o lumină puternică în mijlocul semenilor săi, care locuiesc în bezna păcatului. Când vine adevărata credinţă în inima omului, odată cu ea vine şi dragostea faţă de toţi credincioşii Domnului Isus Cristos.

Credinţa lucrează prin dragoste (Galateni 5:6). Unde nu se vede o astfel de credinţă, nu este credinţa cea dreaptă. Credinţa, deşi este o taină a inimii omului, trebuie să se vadă şi să se audă – adică să aibă o existenţă dovedită prin fapte. Cea dintâi şi cea mai însemnată faptă a credinţei este ascultarea de Dumnezeu, de Cuvântul Lui scris.

Credinţa în Dumnezeu are valoaremântuitoare numai dacă este trecută prin credinţa în Domnul Isus. Mulţi spun că ei cred în Dumnezeu, dar nu pot şi nu vor să creadă în Fiul Său, Domnul Isus. Credinţa acestora nu îi poate scoate din păcat şi nu le asigură viaţa veşnică.

Credinţa în DOmnului Isus este arătată în dragostea de toţi fraţii (sfinţii, căci toţi creştinii adevăraţi sunt sfinţi). Cine nu poate iubi pe toţi sfinţii, nu crede cu adevărat în Domnul Isus.

Credinţa pe care o are cineva în Domnul Isus, se aude şi se vede. Ea, în primul rând, îl mută din împărăţia lumii în Împărăţia lui Dumnezeu (vezi Coloseni 1:13); îi dă putere să câştige biruinţa asupra lumii – şi a lumii religioase (1 Ioan 5:4-5). Această credinţă nu este o vorbă, ci este o faptă puternică. Cu vorba, şi dracii cred (Iacov 2:19)

Dacă credinţa pe care o ai nu te-a dus la dragoste faţă de toţi sfinţii – nu ţi-a trezit conştiinţa Trupului lui Cristos – atunci nu este credinţa cea adevărată. Sf. ap. Pavel scrie despre credinţa lui Filimon care devenise cunoscută în toate părţile şi în Roma. Şi este interesant că nu orice credinţă are putere de pătrunde peste tot, ci numai credinţa în Domnul Isus: „… Am auzit despre credinţa ta pe care o ai în Domnul Isus …„. Această credinţă mută pe om din împărăţia lumii păcatului în Împărăţia sfinţeniei lui Dumnezeu, îl înviază din moartea păcatului şi îl aduce în Templul vieţii împreună cu Cristos , îl naşte din nou dintr-o sămânţă care nu poate putrezi – sămânţa Cuvântului lui Dumnezeu – dându-i o fire dumnezeiască. Omul care a ajuns cu adevărat la credinţa în Domnul Isus, nu mai aparţine speciei lui Adam ci speciei lui Isus. El se deosebeşte de toţi urmaşii strămoşului omenirii păcătoase.

Filimon era din specia lui Isus. Credinţa lui Filimon în Domnul Isus era unită cu ddragostea. Nu numai despre credinţa lui se auzise, ci şi despre dragostea lui: „… Am auzit despre credinţa pe care o ai în Domnul isus şi dragostea faţă de toţi sfinţii

Ca să fii sigur că ai credinţa cea adevărată în Domnul Isus, trebuie să ţi-o verifici cu dragostea faţă de toţi sfinţii. Numai aceea este credinţa dreaptă , care te duce să iubeşti pe toţi sfinţii. Credinţa care nu lucrează prin dragoste este falsă. Şi dragostea care nu cuprinde pe toţi sfinţii  nu este dragosea lui Dumnezeu, ci este un sentiment firesc, în înşelăciune diavolească.

Dragostea lui Dumnezeu nu este părtinitoare, nici temporară, ci este veşnică şi cuprinde în sine pe toţi sfinţii, adică pe ţi cei ce au făcut un legământ cu Domnul Isus indiferent de neam şi de gruparea religioasă. Sfinţii sunt toţi oameni care prin credinţa în Domnul Isus, au fost născuţi din nou, devenind copii ai lui Dumnezeu, mădulare din Biserica cea vie care este Trupul lui Cristos. Credinţa în Domnul Isus te duce la dragoste faţă de toţi sfinţii. Dacă nu este aşa nu ai credinţa cea dreaptă şi nici dragostea cea adevărată. Cât de minunat este Adevărul lui Dumnezeu şi cât de simplu ne este înfăţişat! Numai oamenii nărăvaşi şi înrăiţi îl pot răstălmăci şi strica. Doamne Isuse, dă-mi întotdeauna o inimă şi o minte curată şi sinceră ca să pot primi Adevărul Tău, să-L trăiesc şi să-L vestesc cu hotărâre, necăutând la faţa omului. Mulţumesc şi de Cuvântul Tău astăzi. Fii binecuvântat.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: