Filimon v 6

„Îl rog ca această părtăşie a ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot binele ce se face între noi în Cristos.”

Iată una din rugăciunile după voia lui Dumnezeu şi care este ascultată de El: rugăciunea pentru fraţi, ca să li se arate redinţa prin fapte. O credinţă nedovedită prin fapte, este o credinţă moartă, o credinţă drăcească, din care Dumnezeu nu are nici un folos (vezi Iacov 2:17-20), căci trebuie să ştim bine adevărul acesta: Dumnezeu ne-a mântuit ca să aibă El întregul folos de la noi. (vezi 1 Petru 2:9; Apocalipsa 5:9; Filipeni 2:21). Cine zice că are „părtăşie la credinţă”, trebuie să arate prin fapte şi , în primul rând, prin legătura sfântă cu fraţii, pentru că toţi împreună alcătuiesc o unitate fericită şi veşnică: Trupul lui Cristos.
Credinţa se uneşte desăvârşit cu credinţia: „Mulţimea celor ce crezuseră era o inimă şi un suflet.” (F. ap. 4:32)

Din credinţa dovedită prin fapte, izvorăşte tot binele, toată roada Duhului, care trebuie să umple viaţa celui credincios. Părtăşia la credinţă trebuie arătată prin fapte. Dacă nu este aşa, atunci credinţa nu este credinţă şi dragostea nu este dragoste, ci totul este formă fără valoare. Focul adevărat trebuie să lumineze şi să încălzească. Credinţa şi dragostea din Dumnezeu sunt focul care îl aprinde pe omul ce le-a primit în inimă.
Sf. ap. Pavel se ruga lui Dumnezeu pentru Filimon, acest tovarăş de lucru al său, ca părtăşia la credinţă să se vadă prin fapte şi să dea la iveală tot binele ce se face între ei în Cristos. Credinţa trebuie să dea la iveală nu numai binele care se face într-o inimă, dar şi binele care se face într-o comunitate şi în Biserica Domnului în general.

Dacă eşti una cu credinţa cea dată de Dumnezeu sfinţilor odată pentru totdeauna (Iuda 3), atunci terbuie să ai părtăşie cu toţi fiii credinţei de pretutindeni. Credinţa adeăvrată care te-a strămutat din lume, te izbăveşte de duhul de partidă şi de robia lucrurilor de jos. Părtăşia la credinţa dată de Dumnezeu sfinţilor Săi (toţi cei care L-au primit ep Domnul Isus ca Mântuitor personal), te duce la părtăşia în dragoste cu toţi credincioşii Domnului Isus, pentru că toţi formează Trupul lui Cristos.

Mădularele despărţite de Trup nu trăiesc.

Dumnezeu priveşte la realităţile duhovniceşti din viaţa noastră, nu la vorbele noastre, nici la teoria care ne umple numai capul.

Doamne, Tu m-ai făcut copilul Tău, prin Domnul Isus Cristos,

Tu m-ai făcut împreună lucrător cu Tine, prin Domnul Isus Cristos,

Tu îmi vorbeşti şi-mi descoperi adevărul Tău zilnic, prin Domnul Isus Cristos,

Tu mi-ai pregăti condiţii pentru lucrarea Ta, prin Domnul Isus Cristos,

Tu îmi porţi de grijă în toate amănuntele, prin Domnul Isus Cristos,

Tu îmi dai îndemnuri necurmat şi necurmat pentru trăirea unei vieţi adevărate în credinţă, pentru slava Ta şi pentru binele aproapelui . Slavă Ţie. Amin!

Binele este ca un ferment, care lucrează continuu în aluatul vieţii. El preface pe omul credincios zi de zi tot mai asemănător cu Dumnezeu – Izvorul vieţii  şi al oricărui bine. Dumnezeu Însuşi este singurul Bine din inima omului şi acest Bine trebuie dat la iveală necurmat prin credinţă. Dând la iveală Binele din inima lui, credinciosul face slujba cea mai desăvârşită. Căci ce este mai folositor şi mai măreţ decât a-L înălţa pe Domnul Isus în faţa oamenilor, ca ei văzându-L să-L poată primi ca Mântuitor al lor? Şi cum în inima credinciosului locuieşte Cristos prin credinţă (Efeseni 3:17), El trebuie dat la iveală mereu. El este Binele cel mai necesar omului.

„… Părtăşia ta la credinţă să se arate prin fapte, care să dea la iveală tot Binele ce se face între noi în Cristos.”

Credinţa naşte fapte şi faptele scot la iveală tot Binele pe care Cristos îl lucrează într-o inimă şi într-o comunitate. Cât de frumoasă este unitatea dintre două suflete şi din Biserica lui Cristos în general! Binele acesta trebuie dat la iveală mereu, trebuie mărturisit cu putere, pentru ca el să atragă alte suflete.

Zice Teofilact: „Căci obşteasca credinţă este făcătoare de unire, adică face una pe cei ce cred”

Unde este Cristos acolo intră binele şi acest bine începe să lucreze. El însă nu poate rămâne ascuns, ci trebuie dat la ivealăca să fie văzut de toţi, spre slava lui Dumnezeu.

Dragul meu, ai primit tu, cu inima ta, prin credinţă pe Cristos supremul bine? Şi dacă L-ai primit, cum este dat El la iveală?

Nu uita! Credinţa adevărată trebuie să se arate prin fapte, iar faptele trebuie să dea la iveală tot binele.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: