Filimon v 11

Care altă dată ţi-a fost nefolositor, dar care acum îţi va fi folositor şi ţie şi  mie.”

După cum ştim, numele Onisim, înseamnă „folositor”. Acest Onisim care fusese rob  în casa lui Filimon, a fost ispitit de valorile pe care le vedea în casă,  bani, aur, etc., le-a furat şi a fugit în Roma. Aici a fost prins şi întemniţat. Probabil aşa s-a întâlnit cu sf. ap. Pavel, care i-a vestit mântuirea prin credinţa în Domnul Isus Cristos. În urma credinţei şi pocăinţei, Onisim a devenit un om nou – copil al lui Dumnezeu. Şi pentru că s-a eliberat mai repede din temniţă, sf. ap. Pavel l-a sfătuit să se întoarcă la vechiul lui stăpân, Filimon, trimitându-i această mică epistolă prin el. Dacă înainte a fost nefolositor, pentru că păcatul îl rodea, acum, ca om nou, i se potrivea numele Onisim (folositor) pe care îl purta.

Dacă purtăm numele de creştin, să fim chiar aşa: asemănător cu Cristos. Adevăratul om folositor lui Dumnezeu şi oamenilor este numai cel ce cunoaşte binele şi adevărul. Şi nimeni nu cunoaşte binele şi adevărul decât cel care s-a pocăit, cel care a fost născut din nou prin credinţa în Domnul Isus. El, în urma naşterii din nou, a primit o minte nouă, stăpânită de Duhul Sfânt şi cu această minte poate să priceapă binele şi răul, adevărul şi minciuna, viaţa şi moartea.

Cine nu poate deosebi lucrurile, nu poate fi folositor lui Dumnezeu în lucrarea de mântuire a oamenilor. Oamenii fireşti nu pot pricepe lucrurile duhovniceşti, oricâtă şcoală pământească ar avea. Trebuie pocăinţă, adică naşterea din nou, trebuie întâlnire personală cu Domnul Isus şi primirea Lui ca Mântuitor şi Domn al vieţii! Numai pocăinţa adevărată adună pe om din toată împrăştierea păcatului, Îl învie la o viaţă nouă şi-l pune în starea de a putea înfăptui binele. Un mort nu poate fi folositor nici lui nici altora, un mort în păcat de asemenea. Cel nenăscut din nou nu poate face nimic bun în lucrarea lui Dumnezeu. Cineva spunea: „Pocăinţă întreagă înseamnă reîntregirea propriei personalităţi, rugăciunea înseamnă refacerea armoniei întregitoare între Creator şi om; fapta bună înseamnă regăsirea celor două jumătăţi ale monezii cu efigia divină, pe om cu semenul său.”

Acesta este omul născut din nou, omul care L-a aflat pe DOmnul Isus Mântuitorul său, omul care a fost reîntregit (adunat). Eşti întreg numai cu Dumnezeu şi numai atunci când eşti cu Dumnezeu când prin Domnul Isus a fost rezolvată problema păcatului. Păcatul împrăştie fiinţa omenească, o desparte de ea însăşi, o desparte de semeni şi o desparte de Dumnezeu. Prin pocăinţă omul se reîntregeşte, adică vine iarăşi în Dumnezeu şi în Dumnezeu se regăseşte şi cu semenlul său. Numai în Dumnezeu este adevărata unitate, pentru că numai în El nu este păcat. Cel născut din nou are firea lui Dumnezeu, gândul lui Dumnezeu şi urmăreşte numai ceea ce urmăreşte Dumnezeu. El este ascultător de Dumnezeu în mod natural şi împlineşte cele ale lui tot în mod natural, pentru că Dumnezeu este viaţa lui şi de la sine face ce este natura lui. De aceea poate fi folositor. Soarele nu poate decât să încălzească şi să lumineze. Aceasta este natura lui. Copilul lui Dumnezeu ascultă de Dumnezeu aşa cum ascultă mâna de cap. Zice sf. Vasile cel mare:
„Va fi fără de folos să ascultăm cu urechea învăţăturile sfinte dacă nu le vom pune în practică. În această privinţă practica face mai mult decât toată teoria lumii.” Pocăinţa adevărată te duce la trăirea adevărată. Cel pocăit nu poate face decât cele ce ţin de Duhul Sfânt, pentru că el umblă călăuzit de Duhul. Onisim, ca un om născut din nou, ca un pocăit adevărat, cunoştea binele şi adevărul şi de aceea putea fi folositor lui Dumnezeu şi oamenilor. Abia acum, după pocăinţă,  i se potrivea numele pe care îl purta, Onisim (care înseamnă folositor).

Onisim nu mai este un simplu rob fugar, ci este copil duhovnicesc al marelui Pavel pe care l-a născut în temniţă. Onisim cel vechi a murit. La Filimon se întoarce un om nou, care va fi cu adevărat folositor. Numai oamenii noi sunt folositori. Onisim nu-l va mai sluji din frică de rob pe Filimon, ci din dragoste. „Onisimii” duhovniceşti, adică toţi răscumpăraţii Domnului Isus, sunt cu adevărat folositori, pentru că tot ce fac izvorăşte din dragoste, nu din frică. Ei sunt robi de bună voie şi Stăpânul se bucură de ei. Viaţa creştinului adevărat (omul născut din nou) se împarte în două: altă dată (când era neîntors la Cristos) şi acum (după întoarcerea la Cristos). Înainte de întoarcerea la Cristos, omul este nefolositor Împărăţiei lui Dumnezeu şi lucrării Evangheliei pe pământ. După întoarcere, este folositor, şi în fiecare zi el stă la dispoziţia Domnului, ca să-l folosească unde e nevoie.

Dragul meu, tu poţi să spui: altădată eram nefolositor, dar acum sunt folositor pentru Dumnezeu?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: