Filimon v 16

„Dar nu ca pe un rob, ci mult mai presus decât pe un rob: ca pe un frate preaiubit, mai ales de mine, şi cu atât mai mult de tine, fie în chip firesc, fie în Domnul”

Dacă în Vechiul Legământ era rânduiala ca în ziua de Anul Nou să nu se facă nici o lucrare de rob (vezi Levitic 23:25), cu cât mai desăvârşită este această rânduială în Noul Legământ, nu numai pentru o zi, ci pentru tot timpul anului şi pentru tot timpul vieţii. Pentru Israelul duhovnicesc, Anul Nou, adică începutul unei noi stări, rămâne şi se desăvârşeşte încontinuu.

Odată ce a intrat în starea nouă de răscumpărat al Domnului Isus, omul nu mai este rob şi nu mai face nici o lucrare de rob. El face parte din familia mare a fiinţelor libere, preţul de răscumpărare fiind plătit de Domnul Isus pe crucea de pe Golgota.

Onisim se întoarce în casa lui Filimon ca un răscumpărat al Domnului, aşa cum era şi el (Filimon). Erau deci fraţi dulci, pentru că făceau parte din aceeaşi familie – familia cea veşnică a lui Dumnezeu, Tatăl tuturor celor răscumpăraţi.

Onisim, robul lui Filimon, fusese întemniţat pentru fapte rele, dar temniţa a fost mijlocul prin care Dumnezeu l-a izbăvit din orice fel de robie: a păcatului şi a oamenilor, ca să-l facă o făptură nouă şi folositoare celei mai înalte slujbe: vestirea Evangheliei, şi această izbăvire n-a fost vremelnică, ci veşnică.

Temniţele în care ne închide Dumnezeu, sunt uşi care se deschid spre libertatea fericită şi veşnică.

În Împărăţia lui Dumnezeu se intră prin multe necazuri, dar după ce omul a intrat este deplin izbăvit de toate temerile pentru veşnicie.

Poziţia duhovnicească este partea la care se uită Dumnezeu. Trupeşte poţi fi rob, dar nu la asta se uită Dumnezeu, ci El Se uită dacă tu eşti izbăvit din robia păcatului. Poate că Onisim va fi rămas mai departe rob în casa lui Filimon (nu ştim nimic sigur despre acest lucru), dar ştim un singur lucru: el (Onisim) nu mai era robul păcatului şi al lumii, ci era om liber. Ba mai mult era un stăpân, era un împărat împreună cu Cristos, Răscumpărătorul său. El intrase în sărbătoarea Anului Nou (a unei stări noi)  şi nu mai putea face nici o lucrare de rob. Tot ce făcea era lucrarea unui om liber.

Răscumpăraţii Domnului fac numai lucruri de împăraţi, nu de robi. Cine face lucrare de rob, încă n-a intrat deplin în drepturile de răscumpărat al Domnului.

Dragul meu, cum eşti tu faţă de cuvântul acesta?

 

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: