Filimon v 20

„Da, frate, fă-mi binele acesta în Domnul, şi înviorează-mi inima în Cristos”

A căuta binele numai în Domnul şi înviorarea numai în Cristos, iată starea la care vrea Domnul Isus să aducă pe toţi răscumpăraţii Săi, deci şi pe noi care de bună voie am încheiat un legământ cu El că Îi vom urma.

De oriunde ai privi, adevăratul bine este numai în Domnul, fie că-l faci tu altora, fie altora ţi-l fac ţie. Binele nu poate fi decât numai într-un loc: în Dumnezeu. Cine îl caută la alte adrese, fie să-l facă, fie să-l primească, se înşeală şi se osteneşte zadarnic. „…fă-mi binele acesta în Domnul…”.

Sf. ap. Pavel cerea lui Filimon să-l primească pe Onisim, dar nu o primire oarecare, ci o primire în Domnul, o primire cu toată căldura inimii, cu dragostea cea mai duioasă şi cu bunătatea cea mai nefăţarnică. Desigur, putea să-l primească pe Onisim numai pentru că-l ruga Pavel, deci din respect şi consideraţie pentru el, apostolul lui Cristos şi părintele său duhovnicesc, dar astfel nu l-ar fi primit. Ei bine, această primire nu era cea adevărată, primirea pe care tatăl a făcut-o fiului pierdut. Era un bine făcut din politeţe firească, un bine forţat de împrejurări, nu un bine natural.

Binele pe care-l faci pentru că nu ai încotro nu este adevăratul bine. El nu poate rodi mai departe bucurie şi fericire. Este progenitura divorţului. Este un fel de catâr care nu naşte.

Numai binele în Domnul este liber, adevărat şi urmat de roade statornice şi veşnice. Fraţii mei, să nu facem nimănui vreun bine decât în Domnul. Acest bine este singurul care rodeşte sfinţenie, lumină, bucurie, şi echilibru în inima omului. Zice mai departe sf. ap. Pavel: „înviorează-mi inima în Cristos”. A înviora înseamnă a împrospăta viaţă.

Cine altul în afară de Cristos – Viaţa, ar putea înviora. Cine ar putea împrospăta viaţa duhovnicească a cuiva fără de El? Numai în Cristos este cu putinţă adevărata înviorare. În afară de El, de Persoana Lui, este moarte şi întuneric. Urmarea binelui făcut în Domnul este întotdeauna înviorarea duhovnicească.

Binecuvântat şi fericit este sufletul care caută necurmat să facă şi să primească binele numai în Domnul. El va fi înviorat, va fi mereu proaspăt în viaţa de legătură cu Cristos şi va înviora la rândul său şi pe alţi.

Anunțuri

Etichete: , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: