Capitolul 1:4

„Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic!”

În viaţa unui răscumpărat al Domnului Isus, răbdarea are de făcut o lucrare şi vrea să şi-o facă desăvârşit, neoprindu-se la jumătatea drumului. Dacă i se pune cineva în cale, ea merge pe ocolite, dar tot nu-şi părăseşte ţinta. Dumnezeu a pus-o la lucru şi ea Îi este credincioasă.

Răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea

Suferinţa este calea prin care Dumnezeu naşte răbdarea în viaţa credincioşilor Săi şi tot prin suferinţă o creşte şi o desăvârşeşte. Numai o răbdare crescută poate să lucreze desăvârşirea noastră, ca urmaşi ai Domnului Isus Cristos. Fără răbdare nu-i cu putinţă viaţa creştină. O femeie creştină avea multe calităţi şi multă bunătate în multe privinţe, însă îi lipsea un lucru: era foarte nerăbdătoare. Un vestitor al Evangheliei a stat de vorbă într-o zi cu soţul ei, care îi spunea: „Soţia mea este o soţie bună, dar dacă această credinţă a  ei mă va face tot atât de lipsit de răbdare ca ea, atunci nu vreau să ştiu nimic.” Vestitorul Evangheliei a stat apoi de vorbă deschis cu această femeie, care şi-a recunoscut păcatul, cu smerenie. Câteva zile mai târziu, soţul ei, întorcându-se de la pescuit şi trecând prin sufrajerie, a lovit cu undiţa pe care o avea în mână, un vas de mare preţ, care a căzut şi s-a spart. Soţia sa a venit în grabă. El se aştepta acum la mustrări, dar în loc de acestea, ea i-a spus blând: „Nu-i nimic, oricui i se poate întâmpla.”

Numia câteva săptămâni mai târziu, acest om s-a hotărât pentru Domnul Isus, devenind un creştin plin de râvnă pe ogorul Evangheliei. „Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea, pentru ca să fiţi desăvârşiţi, întregi şi să nu duceţi lipsă de nimic!”

Numai atunci ai răbdat bine, când, după loviturile primite, ai rămas în treg. Degeaba rabzi dacă-ţi sare ţandăra. Vasul cu ţandăra sărită nu mai este frumos, chiar dacă nu s-a spart de tot. Dumnezeu vrea ca noi, vase ale Sale, când trecem prin lovituri (încercări), să răbdăm cu răbdarea Lui, ca să rămânem întregi şi astfel să ne poată întrebuinţa cu plăcere în lucrarea Sa. „Dar răbdarea trebuie să-şi facă desăvârşit lucrarea”. Răbdarea este contrariul agitaţiei, cârtirii, descurajării, iuţelii şi tulburării. Ea lucrează supunerea tăcută faţă de Domnul şi primirea hotărârilor Sale. Duhul Sfânt, aşa cum s-a amintit mai sus, Se slujeşte de necazurile noastre pentru a produce în noi răbdarea. Orice credincios trebuie s-o aibă şi s-o folosească până ce lucrarea va fi desăvârşită. De aceea trebuie să cerceteze pildele de suferinţă şi răbdare pe care ni le arată Sfânta Scriptură; să apuce făgăduinţele lui Dumnezeu şi să le ducă în faţa tronului Său; să-şi aducă aminte că este o hotărâre a dragostei, care a cântărit mai dinainte fiecare din încercările sale, că Domnul Isus i-a spus că va avea necazuri şi i-a lăsat o pildă ca să calce pe urmele Sale.

Nerăbdarea noastră necinseşte numele de creştin şi întristează pe Duhul Sfânt; răbdarea noastră, dimpotrivă, este binefăcătoare pentru cei ce ne înconjoară şi pentru noi înşine. Să veghem asupra stării noastre de nerăbdare; având răbdare în sufletele noastre, vom cinsti caracterul nostru de credincioşi şi vom da dovadă de sinceritate privind valoarea învăţăturilor Domnului Isus Cristos din tot Noul Testament.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: