Capitolul 1:5

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată”

Cristos este înţelepciunea adevăratului creştin (1 Corinteni 1:30). Deşi noi, copiii lui Dumnezeu, am băut din Apa Vieţii – Cristos şi nu mai însetăm după altă apă (vezi Ioan 1:14), totuşi după El însetăm mereu. Şi cu cât bem mai mult din El, vrem şi mai mult să bem. El este plăcerea şi desfătarea noastră, pentru că El este viaţa noastră. Fără El nu putem trăi nici o clipă.

Versetul de mai sus vorbeşte despre puterea de pătrundere în tainele lui Dumnezeu. Această putere de pătrundere este numită „înţelepciune”. Cine vrea mai multă lumină, mai multă putere de pătrundere în sfintele taine ale adevărului, să ceară acest lucru de la Dumnezeu şi îi va fi dat. Desigur, este vorba aici numai despre cei credincioşi Domnului Isus, despre cei care L-au primit pe El ca Viaţă şi Înţelepciune. Oamenilor fireşti, neîntorşi la Dumnezeu, nu li se va da niciodată înţelepciune dumnezeiască, chiar dacă ar cereo cu stăruinţă zi şi noapte de la Dumnezeu. Ei trebuie mai întâi să se pocăiască, să se nască din nou, prin credinţa în jertfa Domnului Isus şi apoi vor primi lumina cea duhovnicească, numită „înţelepciunea de sus” (Iacov 3:17).

Un poet grec din vechime, Homer, a prins cu mintea lui adevărul cum că înţelepciunea vine numai de la Dumnezeu. El zicea: „Minte în oamenii de pe pământ se află atât cât varsă în suflet Părintele lumii şi al zeilor. Oamenii au atâta minte cât le strecoară Zeus de la o zi la alta.”

Pitagora (filozof grec din vechime) spunea:

–          Ce este cel mai înţelept?

–          Ordinea?

–          Ce este cel mai frumos?

–          Armonia.

Şi ordinea şi armonia sunt numai în Dumnezeu, în Cristos. Cine are cu adevărat pe Cristos în el, ca Mântuitor şi ca Domn, a intrat în rânduiala şi armonia lui Dumnezeu, care este adevărul şi dragostea, a aflat înţelepciunea cea negrăită. Tot un înţelept grec din vechime, Heraclit, spunea: „Înţelepciune însemană să spui adevărul şi să acţionezi potrivit naturii, dându-i ascultare.”

Dumnezeu ne cheamă pe noi, copiii Săi, să fim înţelepţi, ca ăs putem face lucrarea Lui pe pământ. Dacă ne lipseşte această înţelepciune să o cerem stăruitor de la El, Izvorul luminii şi al oricărui har şi ea ne va fi dată fără mustrare. Cunoscutul vestitor al Evanghelei, Spurgeon, se ruga astfel: „Doamne, eu sunt o masă de prostime şi de aceea am nevoie de înţelepciune, pentru că tocmai ea îmi lipseşte.”

Când este vorba de înţelepciune, adică de lumina care pătrunde tainele adevărului dumnezeiesc, nu se mai pune cuvântul „dacă”, pentru că oricărui credincios îi mai trebuie lumină, oricât de multă ar avea. Toţi cunoaştem în parte şi ne trebuie o umplere necurmată cu lumină de sus, pentru ca să putem trăi frumos şi să fim folositor lucrării lui Dumnezeu pe pământ. Pntru cei care au înţelepciunea lui Dumnezeu, pentru cei cu minte nouă, sănătoasă şi trează, nimic nu e cu neputinţă pe lumea aceasta.

„Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu, care dă tuturor cu mână largă şi fără mustrare şi ea îi va fi dată”

„<Veniţi de vedeţi> le-a zis Isus. S-au dus şi au văzut unde locuia, în ziua aceea au rămas la El” (Ioan 1:39).

Noi ce căutăm? Dacă noi căutăm locul unde locuieşte Isus, înţelepciunea înseamnă că o căutăm.

Un misionar cunoscut a fost  invitat la masă de o personalitate, fost guvernator al Indiei. Pe parcursul stării de vorbă, fostul guvernator i-a spus:

–          Dumneavoastră susţineţi că aţi văzut în India sute de oameni mântuiţi. Eu am trăit mulţi ani în India, dar nu am întâlnit nici unul. Atunci misionarul a întrebat:

–          Aţi văzut în India vreun tigru?

–          Desigur, a răspuns acela, am fost de multe ori la vânătoare şi am omorât eu însumi câţiva.

–          Atunci vă pot răspunde nedumiririi dumneavoastră, replică misionarul. Eu n-am văzut în India niici un tigru. Dumneavoastră aţi văzut ceea ce aţi căutat şi aşa mi s-a întâmplat şi mie.

Problmea este ce căutăm în lume. Înţelepciunea lui Dumnezeu spune: „Eu iubesc pe cei ce mă iubesc, şi cei ce mă caută cu tot dinadinsul mă găsesc. Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.” (Proverbe 8:17-18).

Să căutăm această înţelepciune dumnezeiască, chiar dacă mulţi oameni o dispreţuiesc! Aceasta poate fi găsită numai în Cuvântul lui Dumnezeu. Ea poartă un Nume. Este Numele binecuvântat, pe care ni-L prezintă Evanghelia: „CRISTOS, puterea şi înţelepciunea lui Dumnezeu” (1 Cor. 1:24).

Iată, Cuvântul lui Dumnezeu ne-a vorbit şi astăzi, fraţii mei. Slăvit să fie Domnul.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: