Capitolul 1:6 a

„Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se-ndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte, seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vând încoace şi încolo.”

Tot ce este făcut cu credinţă nu este primit de Dumnezeu. Rugăciunile fără credinţă, propovăduire fără credinţă, dragoste şi milă fără credinţă şi orice jertfă adusă fără credinţă nu sunt primite de Dumnezeu, pentru că numai credinţa dă valoare mişcărilor omului în faţa lui Dumnezeu.

„Credinţa” – spune vestitorul Evangheliei Billy Graham – este ceea ce place mai mult lui Dumnezeu.” „Cine se apropie de Dumnezeu, trebuie să creadă că El este şi că răsplăteşte pe cei ce-L caută, căci fără credinţă este cu neputinţă să fim plăcuţi Lui.” (Evrei 11:6). Deci, cel mai bun lucru pe care trebuie să-l facem spre a fi plăcuţi lui Dumnezeu, este doar să credem în El şi să-L iubim prin credinţă. „Cel cu îndoiala în suflet nu are parte nici de lumea aceasta, nici de cealaltă şi nici de fericire”, zice E. Cioran, preluând gândul dintr-o carte indiană. Mântuirea se datoreşte harului lui Dumnezeu, dar ajungem la ea prin credinţă. Credinţa este conducta prin care vine la noi harul lui Dumnezeu.

Versetul de mai sus vorbeşte despre înţelepciune şi nevoia ei în viaţa copilului lui Dumnezeu. „Dacă vreunuia dintre voi îi lipseşte înţelepciunea s-o ceară de la Dumnezeu… şi îi va fi dată, dar s-o ceară cu credinţă…”

Înţelepciunea, ca dar al lui Dumnezeu este legată de rugăciunea noastră cu credinţă în faţa lui Dumnezeu. Credinţa cinsteşte pe Dumnezeu, încrezându-se în El şi Dumnezeu cinsteşte întotdeauna credinţa, răspunzând la rugăciune.

„S-o ceară cu credinţă…”

Numia înţelepciunea care vine de la Dumnezeu, în urma credinţei, este înţelepciunea cea adevărată, înţelepciune care foloseşte lucrării lui Dumnezeu pe pământ.

Zice sf. Ioan Gură de Aur: „Credinciosul are nevoie de o cugetare înţeleaptă (filosofică) şi de o judecată înaltă şi puternică, pentru a primi cele mai presus de nădejde şi pentru a mărturisi adevărul mântuirii în faţa altora. Trândăvia se împotriveşte virtuţii.”

Înţelepciunea se primeşte prin muncă stăruitoare, prin credinţă, a creştinului. Leneşii şi necredincioşii nu primec nimi din partea lui Dumnezeu.

„Fără să se îndoiască deloc”, continuă versetul.

Latinii ziceau: „Începtului înţelepciunii este îndoiala,” însă acest lucru este valabil numai în lume şi mai este valabil atunci când este vorba de cercetarea lucrurilor, ca să nu primim drept adevăr vreo şoaptă a diavolului.

Anunțuri

Etichete: ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: