Capitolul 1:6 b

O vorbă înţeleaptă spune: „În îndoielile tale, ţine-ţi gura 24 de ore şi lucrurile îţi vor fi lămurite.” Îndoielii de orice fel nu i se poate pune capăt decât prin muncă – prin munca rugăciunii cu credinţă şi prin cercetarea stăruitoare a Sfintelor Scripturi.

Adevărata viaţă creştină este alcătuită din hotărâri puternice, neşovăitoare. Nehotărârea nu se potriveşte deloc pentru un copil al lui Dumnezeu, care trebuie să ştie unde merge şi ce trebuie să facă.

Pe vremuri izbucnise un război. Un general, deşi om viteaz, părea că şovăie. Într-o zi, pe când se plimba prin parcul castelului, nedumirit şi neliniştit, a zărit în ochii soţiei lacrimi, şterse pe furiş.

–                     De ce plângi? O întrebă el.

–                     Ah! Mă gândescd la durerea alor noştri, când vor afla că tu ai părăsit lupta.

–                     Dar îţi dai seama ce urmări pot avea loc, cu amestecu meu în luptă? Ruina casei noastre, fuga, sărăcia pentru tine şi copii. Gândeşte-te la toate acestea! Îţi dau răgaz trei săptămâni. Soţia s-a gândit puţin, apoi, palidă dar hotărâtă, a răspuns cu bărbăţie:

–                     Cele trei săptămâni au trecut! Pleacă!

A doua zi, generalul s-a urcat pe cal şi a plecat, urmat de fraţii săi şi de toată casa. Sfârşitul a fost victoria. Întăriţi de Duhul Sfânt, să nu şovăim să facem ce trebuie făcut, chiar dacă această hotărâre ne-ar costa viaţa.

Să citim încă o dată versetul: „Dar s-o ceară cu credinţă, fără să se îndoiască deloc: pentru că cine se îndoieşte seamănă cu valul mării, tulburat şi împins de vând încoace şi încolo

Un plasture (pansament) poate să facă o lucrare minunată; dacă însă el este mereu luat şi mereu pus la loc, nu-şi va face lucrarea.

Credinţa apropie pe Cristos de suflet. Necredinţa Îl îndepărtează. O făgăduinţă este un leac bun pentru toate. Ce se întâmplă însă, dacă noi credem  şi nu credem, ba ne încredem ba ne îndoim? Cum ne poate mângâia atunci cea mai fericită făgăduinţă? Oamenii se îndreaptă spre Dumnezeu în felul lor şi, înainte de a căpăta ceea ce doresc, se depărtează de El. Ce se poate aştepta de la o astfel de purtare? Nestatornicia în lucrurile duhovniceşti este un mare rău, este o batjocură faţă de Dumnezeu şi o jefuire de sine.

Doamne, jertfa Fiului Tău este Plasturele (pansamentul) binecuvântat, care a tămăduit rana sufletului meu. Tu mi l-ai pus, şi eu vreau să-L ţin mereu pe inimă, orice s-ar întâmpla şi oricât de batjocorit aş fi pentru aceasta. Această nădejde o am prin harul Tău şi nimeni nu mi-o va lua.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: