Iacov 1:12

„Ferice de cel ce rabdă ispita. Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.”

Focul ispitei nu poate fi biruit decât prin răbdarea credinţei. Cine ştie să rabde, trece liniştit şi fără pierderi prin ispită. Mare este puterea răbdării! Nici o putere diavolească n-o poate înfrânge.

De orice fel ar fi luptele şi ispitele: din afară sau dinăuntru, trupeşti sau duhovniceşti, din partea duşmanilor sau a prietenilor, ele pot fi biruite prin răbdare – prin răbdarea credinţei. Răbdarea este oo parte a Roadei Duhului Sfânt în cel mai adevărat credincios. Orice copil al lui Dumnezeu, născut din nou prin credinţa în jertfa Domnului Isus Cristos, odată cu naşterea sa duhovnicească, a primit şi sămânţa răbdării, pe lângă celelalte seminţe care sunt: dragostea, bunătatea, mila, credincioşia, etc. Aceste seminţe încolţesc şi cresc, dar trebuie udate zilnic cu apa rugăciunii, a vegherii şi a Cuvântului lui Dumnezeu. Udarea este partea credinciosului pe care trebuie să şi-o împlinească necurmat, iar Dumnezeu face să crească. Fraţii mei, frumoasa floare a răbdării nu poate creşte în viaţa noastră dacă nu o udăm în fiecare cliă cu apa pe care harul lui Dumnezeu ne-a pus-o la îndemnână.

Un creştin fără răbdare este biruit de orice ispită şi de orice împotrivire diavolească. Şi unde este înfrângere nu poate fi fericire şi lumină, nu se poate face lucrare pe ogorul lui Dumnezeu. „Ferice de cel ce rabdă ispita”

„În luptă – spunea Napoleon – biruieşte cel care ştie să rabde cinci minute mai mult decât duşmanul.” Este un timp al ispitei. Dacă ştim să folosim atunci harul răbdării, trecem cu bine peste el. Noi câştigăm tăria ispitei căreia îi rezistăm. Domnul Isus a ieşit biruitor în lupta cuispitele diavolului prin faptul că a răbdat şi a ascultat de Tatăl Ceresc. Spune sf. Ioan Gură de Aur: „Căci puternică armă în ispite este răbdarea”. Şi sf. Marcu Ascetul spune: „Cel care vrea să biruiască ispitele fără rugăciune şi răbdare, nu le va depărta, ci mai tare se va încâlci în ele.” „Ferice de cel ce rabdă ispita”

Iată una din cauzele care împiedică pe om să fie fericit: nerăbdarea în ispită. Ispitele (tentaţii) sunt de multe feluri, dar fericit este cel care nu se lasă biruit de ele.

„Căci după ce a fost găsit bun, va primi cununa vieţii, pe care a făgăduit-o Dumnezeu celor ce-L iubesc.” Biruinţa ispitelor, aşa cum s-a spus, atârnă de răbdare, dar răbdarea atârnă de iubirea noastră faţă de Dumnezeu. Răbdăm atâta cât iubim. Cine iubeşte cu adevărat pe Dumnezeu, Îl ascultă şi este răbdător în ispită. Ispita este o încercare a vieţii de credinţă. Dacă trecem cu bine prin ea, vom primi acum cununa vieţii sfinte şi frumoase în Cristos, iar în viitor vom primi cununa vieţii veşnice.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: