Iacov 1:21 p1

„De aceea lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate şi primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi, care vă poate mântui sufletele.”

E o poruncă limpede şi hotărâtă din partea lui Dumnezeu, pentru copiii Său, nu pentru lume: „lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate.” Dacă ţii noroiul în mână, cum să fii curat? Leapădă-l şi spală-te şi vei fi curat. Lucrarea aceasta n-o poate face nimeni în locul tău. Nici Dumnezeu. Copiii lui Dumenezu trebuie să se lepede de orice necurăţie şi orice revărsare de răudate. Şi acest lucru trebuie să-l facă zilnic, pentru că zilnic sunt în primejdia murdăririi, atât din partea lumii din afară, cât şi din partea lumiii dinăuntru (firea veche cu toate pretenţiile şi pornirile ei păcătoase). Prin mijloacele pe care harul lui Dumnezeu ni le-a pus la îndemână, să ne lepădăm zilnic de tot ce este străin de Dumnezeu, de tot ce ne-ar putea întina, de tot ce este firesc, de tot ce ne-ar putea schimba direcţia spre Ţintă. Iată câteva din aceste mijloace: vegherea, rugăciunea, postul, cercetarea Scripturilor şi legătura frăţească. Firea veche din noi secretă (eliberează, face să curgă) răutate aşa cum ficatul secretă bilă. Trebuie, decă să-i împiedicăm revărsarea răutăţii, căci îmbolnăveşte întreaga viaţă şi porduce mari pagube în jur: „Lepădaţi orice necurăţie şi orice revărsare de răutate…

Pentru ca firea veche să nu mai secrete răutate, trebuie să nu-i mai dăm hrană şi s-o ţinem necurmat pe cruce. Apa răutăţii se adună numai unde găseşte loc gol. Ca să nu mai încapă răutatea, trebuie să fim plini de bunătate; ca să nu ne mai inunde învăţăturile diavolului, trebuie să fim plini de învăţăturile Cuvântului lui Dumnezeu; ca să nu-i mai dăm prilej diavolului trebuie să dăm timpul nostru în întregime Domnului Isus. Diavolul intră numai unde este locul gol.

primiţi cu blândeţe Cuvântul sădit în voi care vă poate mântui sufletele

Să primim, deci, Cuvântul lui Dumnezeu în noi, ca să nu mai aibă loc răutatea şi minciuna diavolului. Dar să-l primim cu blândeţe şi sinceritate, ca să-şi poată face nestingherit în noi lucrarea lui dumnezeiască. Blândeţea este o floare cerească, crescută pe tulpina păcii lui Dumnezeu din inima celui credincios. Fără pacea lui Dumnezeu nu poate fi nici blândeţe, nici evlavie adevărată. Numai blândeţea  şi pacea pot ajuta la rodirea adevărului în viaţa noastră. Mulţi au primit Cuvântul lui Dumnezeu în inimile lor, dar acest Cuvânt a rămas fără rod. De ce pentru că nu a fost primit cu blândeţe. Putem învăţa cu mintea Cuvântul lui Dumnezeuînsă el nu va rodi decât într-o inimă curată şi blândă. Hrana pe care o mănâncă un om nervos şi agitat nu-i face bine, ci dimpotrivă, îl otrăveşte. Aşa spun medicii. În timpul când omul îşi ia hrana, trebuie să fie liniştit (blând), ca să-i fie cu folos. Şi cuvântul lui Dumnezeu este o hrană, de aceea trebuie primit în linişte şi cu blândeţe, ca să fie folositor omului duhovnicesc.

„Antidodul sălbăticiei este blândeţea” – spunea un om al lui Dumnezeu (R. Wurmbrand).

Cuvântul Tău, Doamne, dăinuieşte în veci în ceruri.” (Psalm 119:89).

Anunțuri

Etichete:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: