Iacov 1:22 p1

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.”

Neîmplinirea Cuvântului lui Dumnezeu este o autoînşelare pentru om. La ce-ţi foloseşte să bagi găleata în râu, iar tu să nu bei? Numai împlinirea Cuvântului potoleşte setea sufletului. Numai pâinea pe care o mănânci este a ta, nu cea din cămară. Aceea poate fi a altuia. Numai pâinea Cuvântului lui Dumnezeu, pe care o mănânci şi pe care o mistui, se transformă în viaţă (sânge) şi astfel este viu duhovniceşte şi poţi lucra pe ogorul lui Dumnezeu. Cea pe care o ai numai în cămara minţii tale (cunoştinţele teoretice ale Cuvântului lui Dumnezeu) nu-ţi ajută la mântuire. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie trăit, nu numai ştiut teoretic. Teroria fără practică este ca lampa fără lumină, ca pomul fără roade, ca trupul fără viaţă.

„Fiţi împlinitori ai Cuvântului, nu numai ascultători, înşelându-vă singuri.”

Nu numai să priveşti. Un pescar stătea lângă râu, ţinea undiţa şi aştepta să prindă un peşte. Un om a stat un timp în spatele lui şi l-a privit. După un timp a spus pescarului: „Nu pot să-mi închipui ceva mai plictisitor decât pescuitul.” „Ba da – a răspuns pescarul – a privi!”

Există o mulţime de oameni care fac la fel ca acel om, cu credinţa în Dumnezeu şi în Domnul Isus: stau alături, privesc puţin şi apoi pleacă. Ne miră dacă ajung la concluzia: „Nu e pentru mine, nu-mi pot închipui ceva mai plictisitor.” Dar trebuie să spunem: cine rămâne spectator va sta meru în faţa enigmelor şi a absurdului. Cuvântul lui Dumnezeu nu este un adevăr teoretic. Poate fi înţeles prin faptul că e predicat. Vestea Evangheliei cere o atitudine nouă, o schimbare de sus, întoarcerea noastră de la o viaţă încăpăţinată, la Dumnezeu. Acest lucru nu merge fără pocăinţă, adică fără recunoaşterea stării pierdute şi rele în faţa lui Dumnezeu. Dumnezeu nu-L arată pe Salvatorul – Domnul Isus Cristos – ne dăruieşte iertarea păcatelor noastre şi credinţa în Domnul Isus şi lucrarea Sa de mântuire. Dumnezeu foloseşte uneori mijloace uimitoare pentru a-i pune pe oameni în contact cu Cuvântul Său.

În 1984, un agent al Societăţii Biblice din India a fost atacat de câţiva tineri membri ai unei bande criminale care bine înarmaţi, i-au întins o cursă de-a lungul drumului pe unde trebuia să treacă. Teroriştii au început să-l jefuiască luându-i banii şi ceasul, apoi au pus stăpânire pe maşină. Înainte de a pleca, unul din ei a găsit o Biblie care se afla pe banchtă şi pe care a aruncat-o cu un gest de batjocură. Credinciosul a avut inspiraţia să-i strige să o citească. Au trecut şase ani. Într-o zi, credinciosul, al cărui nume şi adresă figurau în Biblie, a primit următoarea scrisoare:

V-am luat banii sub ameninţarea pistolului meu, dar nu am uitat niciodată faţa dumneavoastră calmă şi senină. Astăşi aş vrea să vă mulţumesc pentru că aţi salvat viaţa mea şi a soţiei mele. Bilbia pe care am găsit-o în maşina dumneavoastră a fost mijlocul prin care sunt mântuit. Am citit această carte şi am părăsit banda din care făceam parte. M-am întors în provincia mea. Am aflat recent că cei trei prieteni ai mei de tâlhărie au fost ucişi în timp ce atacau un autocar, chiar în locul în care v-am jefuit pe dumneavoastră. Fără influenţa Bibliei aş fi avut aceiaşi soartă, iar sufletul meu ar fi fost pierdut.

Citiţi Biblia.

Cele 70 de cărţi ale Bibliei (n.ed. cartea Psalmilor este formată din cinci cărţi, prin această metodă rezultă 70) au fost scrise în decurs de 1600 de ani, de bărbaţi de diferite origini, care au trăit în perioade şi în ţări diferite. Dar vestea pe care au scris-o ei a fost una şi aceeaşi, iar aceasta nu s-a schimbat de-a lungul multor secole şi nu şi-a pierdut nici din putere şi nici din eficienţă. De aceea Biblia a fost întotdeauna cartea cu cel mai mare succes din lume şi nici o altă carte nu a avut o răspândire aşa de mare ca ea. Totuşi există case în care nu se găseşte nici o Biblie. Dar în unele case unde ea există se pune praful pe ea, căci n-o mai citeşte nimeni. Când fetiţa unei astfel de familii a fost întrebată dacă ştie ce este în Biblie, ea a răspuns: „Desigur!” apoi a enumerat tot ce se găsea în ea: o fotografie a prietenului surorii ei, o reţetă a mamei, o scrisoare de la bunica şi certificatul de garanţie al tatălui său. Aceasta era tot ce ştia fetiţa despre Biblie. Cine mai ştie şi crede azi că Biblia este Cuvântul lui Dumnezeu? Câţi oameni o mai citesc? Totuşi, cât de diferită ar arăta lumea sau cât de diferite ar fi relaţiile dintre popoare, dacă s-ar folosi marea înţelepciune a Bibliei! Dar cel mai important lucru este faptul că Biblia conţine veste despre Domnul Isus Cristos, Mântuitorul nostru. El este tema Vechiului şi a Noului Testament. În Numele Său, fiecare om poate găsi salvare, mânuitre, pace, bucurie, viaţă veşnică, bogăţii inimaginabile.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: