Iacov 1:25 p2

„Dar cine îşi va adânci privirile în legea desăvârşită, care este legea slobozeniei, şi va stărui în ea, nu ca un ascultător uituc, ci ca un împlinitor cu fapta, va fi fericit în lucrarea lui.”

Goethe zicea: „Omul fericit este acela care-şi poate pune în legătură sfârşitul cu începutul vieţii.” Acest lucru este cu putinţă numia în Cristos, care este Alfa şi Omega – Începutul şi Sfârşitul vieţii (Apocalipsa 1:8), căci El este Viaţa. În păcat este moarte şi unde este moarte nu este fericire. Legea slobozeniei trebuie împlinită cu fapta, nu numai s-o citim şi apoi ca nişte ascultători uituci, să plecăm în ale noastre.
„El Îşi cheamă oile pe nume şi le scoate afară din staul.” (Ioan 10:3).
Orice religie alcătuieşte, pentru cei care o respetă, un fel de staul, un loc închis, în care omul nu se mişcă liber. Toate religiile se cuprind în anumite lucruri din afară, în anumite forme, la care oamenii se supun chiar când încredinţarea lor este alta. Oamenii sunt deci robi ai formelor religiei de care ţin. Prin aceasta, viaţa lor nu este înflăcărată de ceva. Forma este formă şi viaţa este viaţă. sunt două lucruri deosebite. Şi deseori se văd oameni straşnici împlinitori ai unor forme religioase, dar tot aşa de straşnici păcătoşi în purtarea lor. S-ar socot că cine este împlinitorul unor forme religioase să fie şi în viaţă mai altfel decât ceilalţi oameni, dar nu este. Domnul Isus îi cheamă, pe cei care vor să asculte de El şi să-L urmeze , afară din robia religioasă, afară din sistemul religios, afară din formele moarte, afară din staul, la El, care dă pace şi libertate. Aşa a făcut cu aceia dintre evrei care au ascultat de El şi aşa face El cu orice om, oricare ar fi religia lui: creştină, mozaică, musulmană sau altfel.
„Veţi cunoaşte adevărul şi adevărul vă va face liberi” (Ioan 8:32). Să ne grăbim să ieşim din sistemul care ne încorsetează, afară, la Domnul Isus. Liber cu Isus – ce putere dă această intimă părtăşie!
Fiziceanul sir David Brewster a fost întrebat:
„Dumneavoastră ca om de ştiinţă nu vă vine greu să credeţi tot ce scrie în Biblie?”
Fiziceanul a răspuns: „Nicidecum! Oamenii nu primesc afirmaţiile Bibliei din cauza aroganţei înţelepciunii lor. Dacă inteligenţa crede că este mai înţeleaptă decât ce scrie în Biblie, înseamnă că îşi uită graniţele şi trece peste domeniul ei.”
„Daţi crezare minunilor din Biblie?”
„Noi suntem înconjuraţi de minuni. Existenţa noastră este o minune. Noi nu putem explica legătura dintre corpul şi sufletul nostru. Fiecare dintre noi trebuie să creadă lucruri, care nu le poate înţelege sau verifica. Există taine, care aparţin doar lui Dumenzeu. Eu nu încerc de exemplu să adun suveranitatea harului cu responsabilitatea omului. Amândouă sunt adevărate. Dumnezeu cunoaşte totul. Eu mă bazez pe Cuvântul Luui. Noi nu putem să rezolvăm toate problemele din această lume, nici să le explicăm. Să ne cunoaştem graniţele! Dar eu Îi mulţumesc lui Dumnezeu că drumul mântuirii este atât de simplu. Cine vrea să meargă pe el nu trebuie să ştie lugruri grele. Credinţa în Domnul Isus înseamnă viaţa. Eu m-am încredinţat Lui şi am viaţa veşnică şi mă bucur de pacea conştiinţei şi a inimii.”
O poveste japoneză spune că un suflet a fost dus în cer de un înger. Acolo, a văzut într-o sală, pe o masă mare, o grămadă mare care semăna a fi melci sau aşa ceva. „Ce sunt acestea?” a întrebat acel suflet. Îngerul i-a răspuns: „Acestea sunt urechile care au ascultat cu plăcere lucruri bune. Ele au intrat în cer, dar nu şi cei ce le-au purtat pentru că nu au trăit cele ascultate.” Pe o altă masă a văzut iarăşi lucruri ciudate. „Dar acestea ce sunt?” a întrebat acel suflet. Îngerul a răspuns: „Acestea sunt limbile care au vorbit foarte frumos despre lucrurile lui Dumnezeu. Ele au intrat în cer, dar nu şi cei ce le-au avut, pentru că n-au trăit cele vorbite.”
În această poveste, nu este oare un adevăr de preţ? Da. Cele spuse în ea ne duc cu gândul la cuvintele Domnului Isus: „Nu oricine-Mi zice”Doamne! Doamne!” va intra în Împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu, care este în ceruri.” (Matei 7:21).
Domnul să ne ferească de a-I da numai urechile şi limbile noastre! Să nu fim numai nişte ascultători uituci ai Cuvântului Său, ci să-I dăm inima noastră întreagă, căci atunci trăim în mântuirea Lui, atunci legea libertăţii Sale este mediul în care ne mişcăm, atunci fericirea ne umple fiinţa noastră.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: