Iacov 1:26

„Dacă crede cineva că este religios şi nu-şi înfrânează limba ci-şi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică.”

Cuvântul religie este de origine latină şi înseamnă relegare, legare sau a aduna, a uni. Un om cu adevărat religios este cel care şi-a relegat (legat) viaţa de Dumnezeu, viaţă care fusese ruptă, despărţită de El, Făcătorul său, prin păcat. Relegarea nu a putut-o face singur, ci a făcut-o Domnul Isus Cristos, care a plătit pe crucea de la Golgota, preţul răscumpărării lui din robia păcatului, şi prin izbăvirea din această robie, a fost adus din nou în casa Tatălui ceresc, din nou a fost pus în legătură cu Dumnezeul său. Deşi preţul răscumpărării a fost plătit pentru toată omenirea păcătoasă, nu toată omenirea şi-a relegat viaţa de Dumnezeu, ci şi-o releagă numai cei care, prin credinţă, primesc preţul răscumpărării. Omul care vrea să scape din robia păcatului, vine la Domnul Isus şi, prin credinţă şi pocăinţă, Îl primeşte ca Mântuitor personal. Un astfel de om este născut din nou, prin Duhul Sfânt şi în această stare, adică prin noua fire este relegat de Dumnezeu. Cu firea veche, păcătoasă, omul nu poate să se relege de Dumnezeul cel Sfânt.

Adevăraţii oameni religioşi sunt deci, cei născuţi din nou prin credinţa în Mântuitorul Isus Cristos. Ei au primit natura (firea) lui Dumnezeu şi de aceea se pot uni cu El. Numai ceea ce este de aceeaşi natură se poate uni.

„dacă crede cineva că este religios (relegat de Dumnezeu) şi nu-şi înfrânează limba, ci-şi înşeală inima, religiunea unui astfel de om este zadarnică.”

Cel relegat de Dumnezeu, cel cu adevărat unit cu El, prin Domnul Isus Cristos prin naşterea din nou are anumite semne după care poate fi cunoscut. Unul din aceste semne ni-l arată versetul de mai sus: înfrânarea limbii. În adevăr, din prisosul inimii vorbeşte gura – spunea Domnul Isus (Matei 12:34). O inimă înnoită, în care locuieşte Domnul Isus (Efeseni 3:17) şi în care El este sfinţit ca Domn (1 Petru 3:15), nu poate rosti decât cuvinte dumnezeieşti, care luminează calea sufletelor spre Cristos şi care sfinţeşte pe cei care le ascultă. Omul care se crede religios (relegat de Dumnezeu), dar are limba slobodă să spună cuvinte uşuratice sau nepotrivite cu Dumnezeu şi adevărul Lui, omul acela îşi înşeală inima – el nu este legat (relegat) de Dumnezeu. E numai o vorbă religia (relegarea) lui.

Cel relegat (omul religios) prin vorbirea lui, prin lucrarea lui şi prin tot ce are pe lângă el, va căuta să relege şi pe alţii de Dumnezeu. Religia adevărată atrage şi pe alţii în ea. Relegarea de Dumnezeu prin Domnul Isus Cristos, este ca un foc care aprinde şi pe alţii pentru noua viaţă pentru Dumnezeu.

Fraţii mei, în lumina celor spuse mai sus, cercetaţi-vă serios! Sunteţi voi cu adevărat relegaţi de Dumnezeu prin Domnul Isus, prin naşterea din nou? Se văd semnele relegării în viaţa voastră? Cum staţi cu înfrânarea limbii? Dar cu răbdarea? Dar cu lepădarea de sine?

Relegarea de Dumnezeu înseamnă lumină şi dragoste, înseamnă adevăr şi sfinţenie, înseamnă viaţă nouă, dumnezeiască în orice timp şi orice loc. Aceasta este adevărata religie creştină.

Anunțuri

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: