Iacov 2:3

„Şi voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare şi-i ziceţi: „Tu şezi în locul acesta bun”, şi apoi ziceţi săracului: „Tu stai colo în picioare!” sau „Şezi jos la picioarele mele!”

Creştinul, adică omul care de bună voie s-a predat Domnului Isus, primindu-L prin credinţă şi pocăinţă, ca Mântuitor personal, trebuie să devină pe zi ce trece, tot mai asemănător cu El, să aibă felul Lui de a fi în toate privinţele şi faţă de oricine. Nu este uşor să-ţi frângi firea veche, cu toate apucăturile ei, şi să o ţii pe cruce. Cu puterea Domnului însă, dacă te-ai predat cu adevărat Lui,s e poate. După firea noastră pământească, noi suntem părtinitori, mărginiţi, nesupuşi adevărului şi stăpâniţi de felul de gândire al veacului în care trăim. După firea cea nouă însă, firea născută din Dumnezeu, avem gândirea lui Dumnezeu şi felul Lui de a fi. Ne place ce-I place Lui, lucrăm lucrările Lui şi suntem nepărtinitori ca El. Ochii noştrii se opresc numai pe lucrurile pe care se opresc ochii Lui; picioarele noastre merg numai pe căile pe care merg picioarele Lui; mintea noastră judecă aşa cum judecă El.

Voi puneţi ochii pe cel ce poartă haina strălucitoare…

Ochii duhovniceşti se opresc la cele duhovniceşti; ochii fireşti se opresc la materie, la cele trecătoare. După cum sunt ochii aşa este şi inima omului şi după cum îi este inima aşa îi sunt şi ochii. Ucenicii Domnului Isus, fiind încă fireşti, li s-au oprit ochii la măreţele ziduri ale templului, dar Domnul Isus le-a spus blând şi apăsat: „Vedeţi aceste ziduri mari? Nu va rămânea aici piatră pe piatră care să nu fie dărâmată.” (Marcu 13:1-2). Numai când nu suntem sută la sută sub stăpânirea Duhului Sfânt, suntem părtinitori, nesiguri, plini de teamă şi ochii ni se opresc la cele materiale (chiar şi lucrurile materiale de care se folosesc religiile nu trebuie să ne atragă privirile de la lucrurile Duhului).

Cu cât suntem mai duhovniceşti, cu atât suntem mai liberi de materie, mai nepărtinitori în dragoste şi în gândire, mai asemănători cu Dumnezeu şi cu Domnul Isus Cristos în toate privinţele. Naşterea din nou, prin care am trecut – dacă am trecut – ne va duce la această fericită stare de îndumnezeire, pentru că acesta este mersul normal al făpturii celei noi. Nu numai viaţa morală este semnul celui născut din nou, ci felul de a fi al lui Dumnezeu: în gândire, în dragoste, în lucrare şi în umblare. Poţi avea o viaţă de înaltă morală şi să nu fii născut din nou. Repet: naşterea din nou te deosebeşte fundamental de felul de a fi al lumii şi îţi să felul de a fi al lui Dumnezeu – asemănarea cu El.

Anunțuri

Etichete: , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: