Iacov 2:11

„Căci, Cel ce a zis: „Să nu preacurveşti”, a zis şi: „Să nu ucizi”. Acum, dacă nu preacurveşti, dar ucizi, te faci călcător al Legii.”

 

În orice colţ al casei ai pune focul, toată casa se aprinde şi este nimicită. Pe oricare dintre mădularele trupului l-ai tăia, sângele întreguui trup s-ar scurge pe acolo, iar trupul ar muri. În orice parte ai găuri corabia, apa ar intra înăuntru şi ar scufunda-o în mare. Aşa este cu păcatul, aşa este cu călcarea legii sfinţeniei lui Dumnezeu. Orice păcat, fie mare, fie mic, este purtător de moarte, în orice parte a vieţii noastre s-ar ivi. Orice latură a legii sfinţeniei lui Dumnezeu ar fi călcată, ea atrage cu sine aceeaşi pedeapsă ca şi cum ar fi călcată toată legea. Frigul intră în casă şi pe fereastră şi pe uşă, dacă sunt lăsate deschise. Scopul întregii Legi este supunerea faţă de Dumnezeu, iar supunerea faţă de Dumnezeu înseamnă fericirea făpturilor Sale. Nu Dumnezeu câştigă sau pierde, dacă făpturile Sale calcă sau nu Legea, ci ele. Legea sfinţeniei stă la temelia Împărăţiei lui Dumnezeu. Dumnezeu nu poate renunţa la această Lege, cum nu poate renunţa la propria Sa existenţă.

Toţi oamenii trebuie să se supună Legii lui Dumnezeu, dacă vor să trăiască şi să fie fericiţi. Însă păcatul şi starea de păcat în care nei se nasc, i-a făcut neputincioşi faţă de împlinirea Legii lui Dumnezeu. În ei înşişi n-au puterea, plăcerea şi voinţa să păzească Legea şi atunci ea vine cu pedeapsa. Ce este de făcut? Dumnezeu, în dragostea Lui, a găsit o cale desăvârşită, prin care omul, poate fi izbăvit de robia păcatului şi de pedeapsa Legii. Această Cale este Fiul Său, Isus Cristos. El, prin întrupare, a luat asupra Sa tot păcatul omenirii, a mers cu el la cruce şi a primit pedeapsa, care se cuvenea păcătosului, pentru călcarea Legii sfinţeniei, adică moartea. Astfel omul este izbăvit. Cristos a plătit în locul său, ceea ce se cuvenea Legii dreptăţii dumnezeieşti.

„Cristos ne-a răscumpărat din blestemul Legii, făcându-Se blestem pentru noi…” (Galateni 3:13).

„Cristos este sfârşitul legii, pentru ca oricine crede în El, să poată căpăta neprihănirea.” („… să fie îndreptăţit” – traducerea Niţulescu. „Ca dreptate pentru orice credincios” – traducerea Cornilescu, 1931, vezi Romani 10:4).

Oricine crede în Domnul Isus Cristos şi-L primeşte ca Mântuitor personal, este izbăvit şi de păcat şi de blestemul Legii şi, ceea ce este foarte important, primeşte o nouă fire (natură) din Dumnezeu, prin naşterea din nou, fire care poate împlini Legea sfinţeniei lui Dumnezeu. El (credinciosul născut din nou) nu se mai sileşte să împlinească Legea, ci aceasta este plăcerea lui – îi place s-o împlinească, pentru că ea este viaţa lui, fără de care nu poate să trăiască. (Romani 8:2).

Legea veche, dată vechiului Israel, era o povară pentru om, de această povară ne-a izbăvit Cristos. Legea nouă, dată noului Israel (Biserica lui Cristos), este aripa cu care zboară spre cele veşnice, este viaţa însăşi, pentru care nu trebuie nici o sforţare ca să fie împlinită. Firea cea nouă din Dumnezeu rodeşte natural faptele Legii sfinţeniei. Cine are urechi duhovniceşti, să audă; cine are inimă duhovnicească, să înţeleagă.

Anunțuri

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: