Iacov 2:16

„Şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?”

Cu vorba pâine nu se satură nimeni, ci numai cu pâinea însăşi. Un proverb spune: „Cel flămând nu se satură cu sfaturi bune, ci cu pâine.” Nici o putere n-au vorbele frumaose, dacă ele nu sunt însoţite de fapte frumoase. „Împărăţia lui Dumnezeu nu stă în vorbe, ci în putere”, glăsuieşte limpede Cuvântul lui Dumnezeu (1 Cor. 4:20).

Sf. Ioan Gură de Aur zice: „A vorbi este foarte uşor, a face însă, când ne găsim în nevoie, este foarte greu. De aceea mai mult de la fapte se îndreptă natura omenească.” Cea mai desăvârşită pildă în privinţa unităţii dintre vorbe frumoase şi fapte frumoase este Domnul Isus Cristos. El nu numai cu vorba a propovăduit mântuirea păcătoşilor, ci cu cea mai puternică faptă, adică şi-a dat viaţa ca jertfă pentru mântuirea noastră.

Cei născuţi din nou prin credinţa în jertfa Mântuitorului Cristos, adică adevăraţii creştini, seamănă cu El în toate privinţele, deci şi în ceea ce priveşte unirea vorbelor cu faptele. Creştin adevărat nu-i cel care spune numai vorbe frumoase, ci cel care-L arată pe Mântuitorul Cristos în trăirea lui de fiecare clipă.

„Şi unul dintre voi le zice: „Duceţi-vă în pace, încălziţi-vă şi săturaţi-vă!” fără să le dea cele trebuincioase trupului, la ce i-ar folosi?”

Să nu spunem nici o vorbă şi să nu facem nici o faptă, care nu ar aduce un folos semenului. Iată menirea noastră pe pământ, dacă suntem cu adevărat urmaşi ai Domnului Isus, dacă avem cu adevărat naşterea din nou. Noi suntem trimişi de Mântuitorul nostru să fim lumina lumii, nu numai să vorbim despre lumină; suntem trimişi să fim o cale spre Împărăţia lui Dumnezeu, nu numai să vorbim despre calea mântuirii; suntem trimişi să împărţim pâine duhovnicească şi pâine trupească, nu numai să vorbim despre pâine.

Numai rămânând în Domnul Isus Cristos, în felul lui de viaţă, în Cuvântul Lui, putem să fim cu adevărat folositori pe pământ. Despărţiţi de El nu putem face nimic. (Ioan 15:5). Bacnota de hârtie a vorbelor noastre are valoare numai când are aoperire în aurul faptelor frumoase. Şi nu putem avea fapte frumoase, trăire sfântă şi evlavioasă, gata oricând  şi de jertfă şi de plug, decât atunci când suntem una cu Domnul Isus Cristos, printr-o predare sută la sută în braţul Lui, când nu mai trăim noi, ci Cristos trăieşte în noi. (Galateni 2:20; 1 Ioan 2:6).

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: