Archive for the ‘Biografie’ Category

3 de la 4:00

Iulie 12, 2010

Astăzi, la ora 4 se împlinesc 3 ani de când Domnul a chemat Acasă pe mult iubit nostru frate Niculiţă, om al lui Dumnezeu, cântăreţ plăcut al Cerului, părinte, bunic, învăţător, model şi deschizător de drumuri. A plecat pe neaşteptate…

fără să ne salute

fără să îmbrăţişeze pe Lena, Daniela, Cristina şi Nati

fără să salute adunarea de miercuri

fără să-şi facă bagajele (doar le trimisese înainte)

fără să se roage înainte de plecare cu Lena

fără să se pregătească oarecum… doar o viaţă întreaga s-a pregătit pentru asta. Ştii cum a fost fratele Niculiţă? A fost ca acel călător care aşteaptă din clipă în clipă să i se comunice plecarea. Ca acel călător cu hainele pe el, cu bagajul făcut, cu biletul în mână, aşa a fost fratele nostru drag. Afirm că toată viaţa s-a pregătit de moarte, pentru că zilnic murea faţă de sine şi trăia faţă de El.

Ultima convorbire cu el s-a încheiat cu cuvintele lui:

– Când vii la mine ca să ne vedem?

– Frate, peste două săptămâni!

– Bine, te aştept. În două săptămâni, da?

– Da, în două săptămâni.

Dar n-am crezut că întâlnirea noastră va fi mai devreme de două săptămâni, l-am văzut în ziua înmormântării. Fratele iubit a plecat mai devreme de două săptămâni… A lăsat în urmă o soţie, o fiică, o nepoată… şi a mai lăsat ceva… Hm, oare ce ? Aaa… da, ştiu. A mai lăsat în urmă 8000 de cântări şi mulţime mare de ucenici, printre care nevrednic sunt eu şi părintele meu, PG. A lăsat în urmă poezii, a lăsat meditaţii asupra Scripturii, a lăsat un model demn de urmat, a lăsat amintirea faptului că se poate trăi sfânt chiar dacă nu ai casă, sau bogăţii, pentru că era mult mai bogat în altă lume.

Oare a mai lăsat ceva fratele Niculiţă, fratele pe care atât l-am iubit? Da. A mai lăsat. A lăsat bocanci cu sânge, coridoarele cu ţipete, a lăsat pereţii Gherlei stropiţi de sângele lui şi al lui Wurmbrand, a lăsat bastoanele tocite de trupuri frânte  şi hainele vărgate şi pereţii care au auzit în premieră cântări precum Sfânt cuptor al suferinţei sau Cer senin. Acestea le-a lăsat în urmă..

La 4 dimineaţa a lăsat toate acestea în urmă, dar te-a lăsat şi pe tine şi pe mine…

Dragul meu cititor, fiecare o să avem o „ora 4” a noastră când vom lăsa toate în urmă, şi nu vom lua nimic pentru că Acolo trebuie să trimitem mai înainte. Îţi doresc să trimiti şi să te pregăteşti… pentru că se apropie ora 4.

Anunțuri

Duşmanii fratelui Niculiţă

Iunie 19, 2009

Fratele Moldoveanu a privit suferinţa ca un har… aşa că toţi care i-au facut vre-un rău, frate Niculiţă a răsturnat răul, prin puterea Duhului Sfânt, acel rău s-a transformat în binecuvântare în viaţa fratelui. Ce mare lucru ca să ştii să transformi răul.

„Dacă nu scrii versuri, te vom ucide” – i-au spus cei de la Securitate

„La noi se mai şi bate” – i-au spus când a intrat pe poarta închisorii

„Dacă nu te întorci înapoi, nu mai eşti de-al nostru” – i-au spus alţii

… şi la final, în apropiere de 12 iulie 2007, erau atâţia fraţi şi surori, mai mult decât erau duşmanii… când povestea fratele Niculiţă de cei ce i-au arătat bastonul atunci când a intrat pe poarta închisorii, cineva de lângă mine a zis:

„Aia toţi au murit şi nu mai sunt, iar fratele Niculiţă a rămas”

totul se măsoară la final. Au fost şi oameni care l-au urât? Da, unii(trist) au scris şi versuri. Au fost unii care l-au vrut mort? Da, toate bătăile, şi înfometările, şi umilirile, şi bocancii luaţi în spate, pumnii, bastoanele, scuipatul… da, au fost şi unii care l-au vrut mort. Dar ce a durut cel mai mult? Nişte versuri spun aşa:

„Nu Te dor Isuse, mâinile străpunse

Cât trăirea noastră în păcate ascunse”

Cel mai mult pe fratele Niculiţă l-a durut loviturile celor dragi. Bastoanele Securităţii merg cum merg, dar palma frăţească e mult mai dureroasă. Am întrebat pe sora Daniela cum a reacţionat fratele Niculiţă când un alt frate a scris volume împotriva lui, am primit un răspuns cu o urmă de tristeţe:

– A plâns… a plâns mult. De atunci s-a îmbolnăvit de inimă!

Dar, cel mai important… lecţie pentru toţi: nu a vorbit pe nimeni de rău. Şi cu toate, toate, i-a iubit pe toţi în mod egal, până la capăt. Cum era când stăteai lângă acest sfânt? Te simţeai cel mai iubit dintre toţi oamenii… şi la înmormântare am văzut câţi au fost cei mai iubiţi… eram mulţi… şi duşmanii i-a iubit, până la capăt. Domnul şi-a lăsat Chipul în fr Niculiţă.

De ce fratele Niculiţă a fost aşa de iubit? I

Mai 4, 2009

Fratele Niculiţă a fost un om iubit, de toţi, deşi cu siguranţă au existat şi unii care au încercat să îl împroaşte cu noroi, prin afirmaţii, şi trist că unii chiar oameni mari, au ajuns să scrie versuri împotriva lui. Totuşi, cum de casa fratelui Niculiţă a fost aşa de plină, cum fraţii continuă să viziteze familia Moldoveanu, cum de a fost aşa de solicitat, şi chiar dacă îi era greu, nu voia ca să ştie că fraţii sunt în oraş şi nu trec în vizită pe la el.

Aş dori să răspund la acesteste întrebări prin nişte observaţi, cred eu obiective, deşi s-ar putea să scap unele lucruri din vedere(pentru asta nădăjduiesc în ajutorul celor care l-au cunoscut pe fratele Niculiţă mai bine decât mine)

1. Fratele Niculiţă a semănat cu Domnul Isus.

În viaţa fratelui, Domnul Isus a luat chip, şi El s-a văzut prin ceea ce fratele făcea. Îmi aduc aminte de a doua întâlnire cu fratele Niculiţă. Strălucirea de pe faţa lui se vedea că venea din transcendent. El era în comuniuni cu Cel de dincolo, şi i s-a imprimat pe chip frumuseţea aceasta. Când am intrat la ei în casă, un prieten mi-a dat un cot şi mi-a zis:

– Aici e prezent Domnul.

– De unde ştii?

– Uite orga, Domnul spune că locuieşte în mijlocul laudelor, crede-mă, e prezent Domnul.

Şi aşa a fost. Domnul Isus a guvernat viaţa fratelui Niculiţă, deşi recunoştea că este slab, recunoştea că nu de la el este ceea ce are, şi că Cel care i-a dat toate astea este din lumea de dincolo, despre care a cântat CER SENIN. Când Îl iubeşti pe Domnul, nu se poate să nu-i iubeşti şi pe cei care seamănă cu Domnul, de aceea fratele a fost aşa iubit. Dincolo de cuvinte, venea o autoritate care se ştia că nu este a lui Nicolae Moldoveanu, ci e din transcendent.

Odată a spus celor care erau lângă el:

– Apostolul Pavel a spus „Călcaţi pe urmele mele căci şi eu calc pe urmele lui Cristos”… Eu pot să spun lucrul acesta, dar voi puteţi să spuneţi?

… au plecat capul cu toţii întristaţi şi ruşinaţi.

„Doamne, lasa-ţi chipul în noi”

Cât despre mine, l-am iubit pe fratele, şi încă îl iubesc, chiar dacă a plecat Acasă – într-un fel mi-e dor de dumnealui, de vocea lui blândă, de cel care mi-a vorbit şi m-a zidit, de cel prin care Domnul mi S-a descoperit. Da, mi-e dor… şi nu numai mie ci şi tuturor care l-au iubit şi s-au simţit iubiţi de fratele Niculiţă.

„Frate Niculiţă, ce mai faceţi?”

Martie 18, 2009

Cu totii stiam că este bolnav… l-am vazut când era bine şi l-am văzut când nu era bine, când era în pat. Într-una din zile, l-am sunat şi am intrebat ce mai face, ştiam că este bolnav, mi-am dat seama după voce. O voce blândă, dincolo de fir mi-a răspuns:

– Sunt în mâna Domnului, apoi sunt în pat, şi cu tot cu pat sunt în mâna Domnului.

Circumstanţele vieţii ne iau prin surprindere, pe Dumnezeu însă nu.

Lacrimile ne iau prin surprindere, pe Dumnezeu însă nu.

Bucuriile ne iau prin surprindere, pe Dumnezeu însă nu.

În mijlocul încercării să ştii că eşti în Mâna Domnului, e mare lucru, dar să ştii că eşti cu tot cu încercare şi cu împrejurare în Mâna Lui, aceasta e credinţă. Rămâneţi în Mâna Lui.

O frumoasă cântare spune:

Pe muntele credintei cand te sui
Te odihnesti pe pajisti de iubire
Si cand ramai smerit pe varful lui
Primesti placuta harului traire.

Acolo poti culege fericit
Frumoase flori de cer mirositoare
Mireasma lor iti da,desavarsit
Mereu,duhovniceasca-nviorare.

Ce nume sfinte printre flori gaseati
Pe culmile-n lumina inundate
Iti mangaie auzul cand rostesti:
Credinciosie,pace si dreptate.

Dar doua sant regine intre flori;
Iubirea si adevarul vesniciei,
Le poti culege cand mai sus de nori
Tu te ridici pe-aripi de curatie.

Acolo doar primesti ceresti puteri
Si viata-ti este pururea senina
Ca sus cand esti-naltat nu-i nicaieri
Atata bogatie de lumina.

Pe muntele credintei cand te sui
Te odihnesti pe pajistile sfinte.
Numai acolo taina Domnului
O poti primi in inima si-n minte.