Archive for the ‘Căsătorie’ Category

Poveste de dragoste – V – Închisoarea

Martie 31, 2009

A inceput ancheta. Fiecare dintre cei care primeau condamnarea veneau in ordine crescătoare a pedepsei… fratele Moldoveanu a venit ultimul, adică a primit cea mai grea pedeapsă, pentru crima deosebită de a compune psalmi şi de a face propagandă prin ei. Când a primit condamnarea a fost exact de ziua lui: 3 februarie 1959.

In timp ce era in inchisoare, de ziua celor trei mari ierarhi, era un ger afara, si pe ei i-au scos l-a plimbare. Când s-au intors erau toti îngheţaţi, şi zăbrelele de la geam erau îndreptate înspre cer… deşi era ger afară, fratele Niculiţă a spus:

– Doamne, în cerul acesta senin se întâlneşte privirea mea cu privirea familiei mele.

„Am început să mă plimb, şi Domnul mi-a dat o cântare – CER SENIN.”

Poveste de dragoste – IV – Închisoarea

Martie 28, 2009

Viaţa cu Domnul este numai flori, dar câteodată Domnul rânduie ca florile pe care păşim desculţi să fie şi flori cu spini… atunci sângerăm, atunci unii se plâng, atunci unii strigă tareeeeeeee: „De ce?”

Pe poteca vieţii tinerei familii Moldoveanu au venit şi spini, dar fratele Niculiţă a păşit înainte, fără să-i fie teamă, pentru că ştia că şi Domnul a păşit înainte.

Intr-o noapte „baietii cu ochii albaştii”, l-au ridicat pe fratele Niculiţă şi l-au dus la anchetă.  Nu a plecat fără să se roage cu sora Lena. S-au dus după o perdea şi s-au rugat împreună… şi s-au despărţit, pentru cinci ani. Când a dat să plece, un bătrân neamţ a spus:  „Piere cel neprihănit de pe pământ şi nimănui nu-i pasă”

Fratele a plecat, sora a rămas… şi timp de cinci ani nu s-au mai rugat împreună. Dar în fiecare seara, în fiecare dimineaţă cei doi se întâlneau în faţa Tronului în rugăciune.

Ce i-a ţinut tare? Pe fratele şi pe sora? Relaţia cu Domnul în rugăciune. Cred că acele cupluri care neglijează rugăciunea împreună nu vor putea trece tot împreună peste spinii florilor care vin în cărarea vieţii.

Fratele Moldoveanu mărturisea:

– Cu excepţia perioadei de 5 ani cât am fost inchis, nu ne-am rugat împreună, de rest… totdeauna ne-am rugat împreună.

Până la final, s-au tot rugat împreună, nu au obosit. Slăvit să fie Domnul pentru aşa viaţă…

Poveste de dragoste – III – Richard Wurmbrand

Martie 27, 2009

– Cum ai putut, Nicule? Vrem să vedem fata!

Erau la Predeal atunci când s-au întâlnit. Erau în gară. Fratele Richard fiind mai înalt privea de la inaltime orice mişcare… a coborat din tren sora Lena şi fratele Richard a spus tare în gară  „Care-i a lui Moldoveanu”

„Aşa m-am rusinat când am auzit ce spune” – sora Lena.

Cand in final s-au întâlnit, fratele Richard, a fost dur, fără menajamente:

-„Crezi că-l meriţi pe Moldoveanu? Noi îl iubim.”

Între fratele Richard şi fr Niculită a fost o  dragoste de frate, care au împărţit aceleaşi poveri, aceleaşi torturi, aceiaşi celulă, şi Domnul i-a binecuvântat pe amândoi. Acum au amândoi acelaşi Cer, pentru că au avut acelaşi Domnul.

Şi din gara din Predeal, cu bilet doar dus, via Golgota-Noul Ierusalim, având conductor pe tâmplarul din Nazaret, cântând neobositi, fără a face poposiri, fără a schimba locul, sau compartimentul, au continuat  să călătorească împreună, sora Lena şi fratele Niculiţă.

Împreunăva urma

Poveste de dragoste – II – sau „Cum ai putut, Nicule?”

Martie 25, 2009

Cand fratele Niculită a întâlnit-o pe sora Lena, prima clipire a fost cea in care sora Lena aprindea o lampă, ea a aprins o flacără, dar Domnul i-a aprins o flacără in inimă fratelui Niculiţă. Întâlnirea în adunarea respectivă a fost cu har, fratele a notat cântările, şi aşa a început corespondenţa dintre cei doi. Într-una din zile, fratele Niculiţă i-a spus sorei:

– Citeşte 2 Împăraţi 10:15 şi spune-mi ce înţelegi!

Textul respectiv spune: Plecând de acolo, a întâlnit pe Ionadab, fiul lui Recab, care venea înaintea lui. L-a întrebat de sănătate, şi i-a zis: „Inima ta este tot aşa de curată, cum este inima mea faţă de a ta?” Şi Ionadab a răspuns: „Este.” „Dacă este” a zis Iehu „dă-mi mâna.” Ionadab i-a dat mâna. Şi Iehu l-a suit la el în car

Sora Lena a citit textul dar a fost mai retrasă, pentru că nu ştia sigur ce vrea fratele Niculiţă să spună. Când fratele s-a întors, a întrebat-o ce a înţeles, şi apoi i-a spus intenţiile de căsătorie adăugând să urce alături de el în carul vieţii, unde au călătorit împreună din 1947, până în 12 iulie 2007, timp de 60 de ani. În acest car, sora Lena nu a preluat ea frâiele, ci l-a lăsat pe fratele Niculiţă să fie cel care conduce carul, după modelul Domnului Isus.

Un alt frate sfânt, de asemenea iubit de noi, fratele Richard Wurmbrand, care mult l-a iubit pe fr Niculiţă, când a auzit isprava fratelui, i-a zis:

– Cum ai putut, Nicule! Vrem să vedem fata!

va urma

Poveste de dragoste – I

Martie 24, 2009

Îmi aduc aminte cu duioşie despre clipele când fratele Niculiţă era împreună cu sora Lena.  Dumnezeu a vegheat asupra căsniciei lor, şi deşi nu au avut ei mare avuţie, L-au avut pe Domnul şi unul pe altul, iar mai târziu, cu ajutorul Domnului au avut-o şi pe Daniela, apoi pe Cristina, apoi pe alţii şi alţii, care s-au numărat a fii ucenici spirituali, apropiaţi ai fratelui nostru mult iubit de noi toţi.

Rar mi-a fost dat să văd un cuplu care nu s-a certat niciodată, dar fratele Niculiţă şi sora Lena aşa au fost. În 60 de ani de căsătorie, nu s-au certat niciodată. Atunci când a fost cununia civilă la Săsciori, în Alba, pe treptele primăriei  fratele Niculiţă i-a spus sorei Lena:

– Lena, uită-te la mine. Intr-o ceartă este nevoie de două persoane, iar eu nu vreau să fiu niciodată cea de-a doua.

Şi nu a fost niciodată cea de-a doua. M-am îndoit în mine… dar sora Lena a confirmat… sora Daniela, fiica dânşilor a spus:

– Aşa cum se poartă tata cu musafirii, aşa s-a purtat cu noi toată viaţa, niciodată nu i-am vazut certându-se amândoi. Au avut unele dezacorduri, dar nu s-au certat niciodată.

Nu s-au certat niciodată, dar au avut dezacorduri. Dar dacă s-au acordat după Marele Diapazon, Domnul Isus, cu siguranţă au cântat amândoi aceiaşi melodie. Şi va veni vremea când în Ceruri, vor continua cântarea împreună, sper lauda Celui pururi sfânt, Domnul nostru Isus Cristos.