Iacov 1:20

„Căci mânia omului nu lucrează neprihănirea lui Dumnezeu.”

După cum virtuţiile (roada Duhului – Galateni 5:22), lucrează în om chipul lui Dumnezeu, tot aşa viciile şi pornirile păcătoase (faptele firii pământeşti – Galateni 5:19-20), lucrează în el chipul diavolului şi al veacului acestuia. În orice clipă cineva lucrează în om: păcatul sau sfinţenia; minciuna sau adevărul; diavolul sau Dumnezeu. Satare de neutralitate nu există. Mânia este o unealtă a diavolului, care dacă este primită şi păstrată în inimă, lucrează în om chipul veacului păcătos. Oriunde se iveşte mânia, neprihănirea lui Dumnezeu în om, păgubeşte. Creştinul mânios nu mai poate lucra nimic pentru Dumnezeu, pentru pacea şi dragostea pe care o dă harul mântuirii, adus prin Domnul Isus Cristos. Zice sf. Grigorie Teologul: „Mânia este un primejdios sfătuitor. Tot ce se intreprinde de la mânie nu este niciodată nechibzuit.”

„Sufletul nu atinge pacea, nu gustă bucuria şi odihna, nu obţine somnul şi echilibrul, atâta timp cât în inimă este înfipt pumnalul mâniei” spune o veche carte. Poţi pierde într-o clipă de mânie ceea ce ai câştigat cu trudă în ani îndelungaţi. Fratele meu, în clipa când a venit mânia în inima ta, te-ai deschis în întregime pentru diavolul. El intră în voie în toate încăperile fiinţei tale, jefuindu-te de tot ce este bun şi dumnezeiesc. Un proverb birman glăsuieşte astfel: „Când un cocoş îşi zbârleşte penele, poţi să-l jumuleşti uşor.” De aceea când simţi că-ţi vine mânia, spune un psalm, ori rugăciunea  Tatăl nostru ori ceva versete din Biblie, pentru că, în timpul acesta, organismul se linişteşte.

Mânia tulbură nu numai duhul omului, ci şi trupul lui. Iată ce spune un medic cu renume mondial, Alexis Carrel: „Mânia determină modificări ale tuturor sistemelor organice. Muşchii se contractă, nervii mari simpatici şi glandele suprarenale intră în joc. Acţiunea lor produce creşterea tensiunii arteriale, accelerarea bătăilor inimii, eliberarea de către ficat a glucozei, care va fi folosită de muşchi drept combustibil.”

Nu putem opri să nu vină mânia peste noi, dar putem să-i oprim creşterea şi lucrarea, dacă folosim îndată şi cu toată puterea, darul lui Dumnezeu: raţiunea. Deşi e greu, dar se poate. În înţelesul acesta spunea sf. ap. Pavel: „Mâniaţi-vă şi nu păcătuiţi” (Efes. 4:26), adică să nu păstrăm mânia, pentru că păcatul atârnă de păstrarea ei. Aducându-ne aminte de Domnul Isus Cristos, mânia care ne-a cuprins îşi desface mâinile.

Iată câteva din gândurile unor înţelepţi cu privire la mânie. Citindu-le, putem învăţa câte ceva, ca să ne împotrivim mai hotărât când acest duşman ne atacă.

Martirul Sextus: „Omul nestăpânit la mânie Îl întinează pe Dumnezeul său”

T. Popescu: „Nu poţi să te încrezi în totul în Dumnezeu şi să ţii mânia în acelaşi timp.”

Avva Moise: „Căci nu este aşa de mare folosul de pe urma postului, pe cât ar fi de mare paguba mâniei.”

Pr. I. Trifa: „Mânia este plugul diavolului, este clipa cea rea în care lucrează diavolul.”

Sf. Vasile cel Mare: „Mânioşii nu-şi dau seama de ei înşişi, de starea lor, de rudeniile lor şi de cunoscuţii lor.”

Gracian: „Nu face nimic sub stăpânirea mâniei, căci nimic nu poate ieşi bun prin ea.”

Cicero: „Mânia este începutul nebuniei.”

Napoleon I: „Greşeşti întotdeauna când vorbeşti mânios; trebuie să ştii să-ţi stăpâneşti şi să-ţi învingi reaua dispoziţie”

Marc Aureliu: „O faţă mânioasă este în dezacord cu natura, şi cu cât durează mai m ult, cu atât frumuseţea ei se pierde, fără ca nimic să o mai poată aduce înapoi. Să înţelegi dar, de aici, că mânia este contra raţiunii.”

Panciatantra (veche carte indiană): „Mânia oamenilor neputincioşi e spre paguba lor. Oala care fierbe prea tare se opăreşte pe margini.”

Talmudul: „Mânia răpeşte celor înţelepţi înţelepciunea şi celor ce văd vederea… chiar şi ştiinţa cea mai mare pe care o stăpâneşte un om uşor la mânie este lipsită de valoare, căci la mânie omul uită ceea ce a învăţat şi face răul în locul binelui.”

Adevărul este al lui Dumnezeu, oricare ar fi vasul prin care ne vine. De aceea să primim orice sfat bun, de la oricine, pentru că acesta vine din Dumnezeu. Aşa şi cu privire la cele spuse mai sus despre mânie. Să rămânem necurmat sub călăuzirea Duhului Sfânt şi vom fi păziţi de marele duşman al neprihănirii.

Etichete: dumnezeu, isus cristos